atunci a venit ziua aceea, în care, dacă te uitai atent, chiar vedeai câtă simetrie există în lume
cum nu poate exista echilibru perfect, doar o continuă mișcare a tuturor
oameni purtând în suflet galaxii pe care nu le voi putea cunoaște niciodată, oricât aș fi de aproape,
tipare în conversațiile purtate, chiar și în cele doar imaginate
și ecouri din tot

sunt mereu eu în schimbarea mea, plină de viețile secrete ale celorlalți
doar într-o lume care nu mai are puterea de-a mă sufoca

mi-a dat
mi-am dat voie
să cad
să-mi amintesc de fragilitatea oaselor mele rupte din stele
de cât de ciudat de simplu este totul până la urmă:
amintiri sub piele
și uneori emoții
dar nici măcar ele nu-și cunosc numele