dacă vă spun c-am avut și eu un moș Nicolae
n-o să mă credeți zicând că-s bătrân
cu toate că de când mă scol și până adorm
nu-mi prea simt trupul.
se pare că în genom port o genă de la bunica
așa că mai am înainte o viață de om
luând în calcul că brazii de azi
cu beteala becurile și globurile tinereții pe ei
atât de repede mor.
am avut și eu un moș Nicolae, frate cu tata,
pe care nu l-am cunoscut decât
dintr-o povestire a mamei:
era după război. concentrare. la cavaleri cu schimbul.
plină vară. în permisie n-a mai venit călare pe
iapa lui pagă. cu frate-tău în covățică pe hat,
cu Pachița lui Ghiță Ghioc smulgeam cânepa de la
capătul ogorului din șesul din jos. a venit la noi râzând.
pentru Pachița sigur că îi dăduse la plecare o batistă.
plânge cel mic,du-te și dă-i țâță că smulg eu.
vânjos era Nicolae,smulgea cât pentru un fuior și bătea rădăcinile de
carâmb șoșotind și râzând cu Pachița.
cât am dat țâță și l-am schimbat de pelinci cânepa a fost
smulsă și făcută chite. i-a spus ceva la ureche, au râs, a ridicat-o în brațe pe sus și-a strâns-o de ea o icnit
dar i-a plăcut. apăi cumnată am terminat.o adormit?
lasă-l să doarmă îl pup altă dată și s-a dus.
dus a fost. nimeni n-a spus, când l-au adus,
cum, unde și de ce l-a tăiat trenul...

am avut și eu un moș Nicolae dar pe care nu l-am văzut.
a murit înainte să mă nasc poate de-aceea
eu n-am primit niciodată daruri...