Salvarea plecase
și luase parcă întreg seninul zilei
pe targa îngustă

criminologii intraseră brusc în pâcla fumurie
spre maidanul de gheme de foc
foste veșminte
ce trosniseră epiderma femeii apoi carnea
până spre suflet

în jurul lor câțiva pasanți
se pipăiau adânc pe crăpăturile memoriei
să scoată cât mai acurat
impregnarea cu inflamabil aprinderea
gura de foc cu urletul înspre copii
ordinea pașilor topirea căderea
raportul medico-legal ad-hoc...

și toate astea doar
pentru că ea țintise democrația
sătulă să urmeze și aici
20 de ani pas cu pas
viziunile bărbatului ei african