Danezul meu cu dinte-albastru
Probabil cea mai bună bere
Ai noștri știu de ce, e aia
În care torni puțină fiere
Puțin cocârț, o moartea-caprei
Un sfert de ceas neacademic
Un șut măiastru peste poartă
Al ratangiului endemic
N-ai să pricepi cum vine asta
Stă scris în cărți, pre limba-mamă
Limbă-comoară, înfundată
Pe undeva, sub Lutherană
Aș osteni să te învăț
Ce e miștoul și ce-i dorul
Și să-ți explic cum din amor
Îmi dezmierd dama cu piciorul
Ori cum să faci ca-ntotdeauna
Să pici în partea de la pușcă
Unde un neamț mai prost gândit-a
Să stea tragaciul.
Ia o dușcă!
Io zic că pari băiat deștept
O să pricepi și-o să-nțelegi,
Din doi-jumate, de Bucegi...