e-atât de albă zăpada în parc
și-atât de frumos sclipește în soare
că mă opresc din plimbare
cu vicleșug de visare
reversibil timpul să-l fac
imberb cu tuleie sub nas
îți dau telefon puștoaico și vii
toată un zâmbet
cu geaca ta nouă saki
mulată pe sâni-ți de fată
cât două fructe de kaki
hai îți spun
să facem un om de zăpadă
râzi cum să nu habar n-ai
că totul e o șaradă
pregătită pe-ascuns
de un mare timid

cât tu învârți pentru cap
ultimul bulgăr mic de zăpadă
eu trag o fugă la magazinul din colț
să cumpăr ceva pentru nas gură și ochi

stai lângă el îți zic Amaterasu
și-l fac cât tine de mare
cu cantul palmelor febril modelez
un bust stilizat femeiesc
și-i pun ca ochi jumătăți de papaia
două felii de rodii ca buze
ca nas o bucată potrivită de ananas
și ca urechi felii de tamarillo
tăiate curmeziș că sâmburii formează
monograma numelui tău și
mai pun ca sâni
două uluitoare persimmone
una o iau și-o mușc privindu-te-n ochi
te-ai prins
te-nroșești și-mi spui că ți-e frig
că vrei să mergi repede-acasă...

las parcul în urmă zicând
la ce te-așteptai asta e
ce n-ai știut că sunt
și femei de zăpadă?...