mă văd prin negurile vremii copil
citind o carte grea și cu coperte roase aud cum
bucium cântă în ciripit de păsări somnoroase
ea mi-a ținut la gânduri clad ades răcoarea codrului mi-a fost
cu-al poeziei fald m-a învelit o vreme și des în rânduri semn
m-a prins m-a îmbiat cu versul de iubire

era-nceput de vară când soarele dogoarea-și trimitea
și-ardea cumplit cum dorul poate a ars de multe ori
în viața mea și-atunci am căutat întâi albastrul apoi și
lacul cel de nuferi plin am alergat ca raza după astru
să mă anin de cer să mă alin în versu-i

căutător de cer cum alt`n-a fost
cel însetat de absolut lăsă citire nouă poemul nemuririi nesfârșit
nemărginit de gânduri nici de stele desigur pe vecie Demiurgul
cu zborul l-a atins și-albastrele fiorii

moștenitor al visurilor sale aripa îi mângâi cu gândul mult întins
al astrelor imperiu în unde îl petrece pe-o rază de luceafăr
călătorind la steaua cu magul se întrece ca laurii-i să prindă
a haosului margini

nescrise mărturii în tainele luminii îl mângâie în treacăt
din bronzul altor busturi salută junii varii restul ...din an în an
în stropi de mărgărite

am adunat în vers modest umila-mi evocare izvor a curs
cerneala violetă că-n geografii de suflet nu este vest sau est
și-am rătăcit o vreme prin …visul de poet!