vezi tu
ne complicăm pașii cu temeri de umbre
ar trebui să-nvățăm de la ceas
că secundele
atât căte ne-au mai rămas
sunt strunite-ntr-un arc
din două cuvinte
tic tac
așa
pune dreptul pe tic
acum stângul pe tac
și eu tot așa
tic tac tic tac
tic tac tic tac
nu te uita în pământ
îndreptăm acum cocoașa poverilor
echilibrate ni se par mai ușoare
nu te grăbi...
nu-mi reproșa că pe punți
nu țin pasul cu tine
așa e corect
puntea mereu e subțire
și-n cadență
intrăm în balans
și nu-i bine...

ceasul tău s-a oprit
cât o mai merge și-al meu nu știu
și cheia nu e la mine...