Acum când te-am pierdut ireversibil și sunt un cal sălbatic fără șea
Alerg de ani de zile fantomatic după iubirea din ființa mea.

Și ce-i dacă n-a fost o împlinire când frumusețile se sting în dimineți
și fericirea trăiește cât un flutur între amiaza și noaptea unei vieți?

Doar brazii falnici te zăresc din zare când ești mereu fără să fii aici.
Te mai ating în vis din încântare, te mai iubesc când inima mi-o strici.

Și-atunci ți-e irisul înalt ca cerul și-n vraja de culori a ființei tale
mi-e inima un flutur;
dar am să mă destram în gerul unui vis de nu te duci când genele le scutur...