de astăzi voi scrie sper despre floricele fluturi și pescăruși
voi înghesui președintele în valva aortică – o zonă importantă din inimă – deși nu-l agreez
seamănă atât de mult cu un om care nici să-mi zâmbească frumos în română nu știe
iar guvernul îl voi răspândi prin alveole – poate aerul meu îl va ajuta în decizii -
parlamentul îl voi face brățări la glezne - câte una pentru fiecare cameră –
departe de urechi… să nu-l aud
și strada de peste tot o voi pune în buzunarul de la piept -
nu-i cunosc pe oamenii aceia cu un zel excesiv și dreptate aproximativa
dar sunt frații copiii părinții sau bunicii mei
cum să nu le dau căldura inimii
mă voi dezbrăca de toate emoțiile neliniștile utopiile
și voi fi alături de lumina lor
cu credința că înțelepciunea și gândul meu bun
le va fi călăuză pentru degetele împreunate

voi lua în mine tot ce ține de țara asta
țărână granițe săraci munți ape bogați intenții inteligenți și semidocți
dar cătușele libertății civilizației adevărului nu nu am unde să le pun -
doar să le înghesui într-un organ și apoi să-l donez cerului
chiar dacă voi trăi mai puțin sau deloc începând de mâine
dar
câtă vreme pot să strig ce simt
ce mai contează…
aș fi vrut să spun
dragii mei țara mea pământul meu
însă nu pot greși într-atât
chiar de la ÎNCEPUT…

București - 6 Februarie 2017