Oamenii ilogici sunt surmenați și obosiți dimineața și proaspeți și activi la sfârșitul serviciului, când suferă, cred că se simt bine și în formă, când se simt bine, cred că suferă și sunt indispuși.
Oare e mai bine ca în spațiile logicii să rezervi un loc pe care să îl ocupe ilogicul, pentru a-ți împrospăta gândirea, chiar dacă cu gânduri ilogice, și a acorda o vacanță gândurilor surmenate de folosirea lor încontinuă.
Unii și-au cunoscut suferința în amănunțime, s-au familiarizat cu simptomele ei, au știut să niveleze puseele suferinței, și să o facă uniformă, au mânjit-o cu miere, au legat-o de un copac în pădure, și ursul a consumat-o crezând că e miere.
Alții și-au pescuit fericirea din iazul suferinței, însă aceasta nu s-a putut adapta în corp, fiind legată de cele patru elemente primordiale.
Ambiția făcea vizite auto-depășirii, pentru a-i absorbi voința majoră legată cu fire luminoase de sinele spiritului.
Când simt că ambiția îmi trimite semnale că este înconjurată de ipostazele sinistre ale suferinței, îmi trimit sinele spiritului să-și proiecteze energia concentrată într-o lumină laser, care dezintegrează ipostazele funeste ale suferinței, și ambiția poate crește și evolua, inducând armonie și personalitate corpului fizic, mental și emoțional.