Neantul are consistența unui 0 de dimensiuni planetare, înconjurat de minusuri, și fiecare minus este o genune, cum un fiecare plus este un vârf.
Cei care cad din plusuri în minusuri, își pierd psihicul în genune, iar corpul lor este lins de flăcările infernului.
Cei care-și protejează plusurile cu un câmp energetic impenetrabil, vor descoperi o metodă de a obține fericirea prin cumularea și aglutinarea plusurilor.
Nefiindul e o genune umplută cu suferință, care din când în când iese din neant și face vizite intempestive omului ce nu are relații bune cu sănătatea.
Nefiindul a refuzat reziduurile vieții, pe motiv că sunt toxice, ar fi vrut să empatizeze cu fericirea, însă aceasta l-a privit cu repulsie și dispreț.
Nefiindul ar fi vrut să se încuibeze în golurile din ființă, însă s-a temut că golurile se vor sparge, și va fi pulverizat în nimicnicie.
Scriu, și aleg din multitudinea gândurilor ce-mi stau la dispoziție pe acelea ce empatizează cu ideile lirice.
Scriu, și decojesc scoarța utilității de învelișul superfluu, inutil, pentru a ajunge la miez.
Esența utilității este compusă din eficiența discursului liric, din valoarea care se ascunde în umbra profunzimii și a esteticii expresive a cuvintelor.
Când scrisul mi se prelinge din zona creatoare, mă opresc din scris, și așteptarea se înfășoară în superfluu.