Mi-am cunoscut sufletul monadă cu monadă, am inserat în intrinsecitatea cuvintelor sensibilitatea și elasticitatea sale.
Mi-am cunoscut gândurile eon cu eon, însă nu și gândirea în integralitatea sa, partea divină din structura gândurilor nu-mi este accesibilă încă, am inserat în versuri gnomicul din gândirea reflexivă, și din melanjul sensibilitate-gnomic mi-am decupat din lirism o arie poetică specială, specifică și caracteristică.
Mi-am cunoscut sinele, pentru a-mi măsura ambiția din sine, să văd dacă mă poate propulsa înspre fericire, plenitudine și valoare.
Când defectele cresc într-o inflație de cusururi și metehne, ele antrenează în mișcarea lor haotică păcatele, viciile, tarele, pe care le suportă legalul, și fărădelegile care se leapădă de legal și pătrund în ilegal.
Ca să reducem efectele defectelor, să le divizăm la nesfârșit, până devin corpusculi cu care căptușim neantul supra-populat cu 0-uri de diferite mărimi, și atribui nimicului 0-ul cel mai mare.