mi s-a cerut voie să nu mai scriu alb,
se confundă cu hârtia goală

nu pot,
trăiesc într-un spectru impur și
sunt aluviuni pe autostrada cuvântului
nu pot să gonesc, urmărind o idee
la cârma vorbei volanul sare din țâțâni
nu
cum ar sări din țâța ta lapte,
laptele acela de celuloză
mânjit redundant cu șoptiri
într-un aproape răcnet,
picurând de Cuvânt în falsă identitate,
ca buzele tale nesărutate de Dumnezeu