hotelul de la marginea orașului și-a deschis ușile când ne-am apropiat
ca o inimă mare deschisă pentru o intervenție dureroasă
pentru două trupuri va trebui să bată
pentru noi doi va trebui să bată mereu
și cât dor va trebui să poarte prin noi
și cât ne vom preface că putem respira unul fără altul
și cât sânge vom pierde pentru inima noastră
cu mirare ne vor privi și vor încerca să-l oprească
numindu-l hemoragie
trandafirii înfloriți pentru noaptea noastră
ne străbat trupurile și acum
macii câmpului surâd transparent
tot roșul lor ți-a arătat drumul
și temătorul lor sărut mi-a urmărit gleznele
până la tine


în dimineața asta atât de calmă
în lumea asta cu miros de asfalt
în care nici nu putem respira
singurul adevăr este inima aceasta
care bate pentru noi cu disperare