Prefață

Lansarea volumului de față se face la Hotelul "Silva". Deschid aceste rânduri printr-un citat din volum:
“Bușteni-ul ne întâmpină cu zăpadă pe alocuri, de aici iarna pleacă mai greu, dar șoseaua și străzile principale sunt curățate. Orașul nu e foarte plin de turiști, e ca atunci în noiembrie, doar că s-au schimbat multe, orașul s-a extins, noi și moderne clădiri au apărut, semn al dezvoltării inevitabile a frumoasei stațiuni, iar "Silva" , deși mai frumoasă și mai impunătoare, îi așteaptă în același loc, ca o poartă a frumuseților și magiei muntelui, ca o soră a brazilor verzi... “

Zilele trecute am primit un telefon și pe ecran mi-a apărut numele: Cristi Gongu. Am deschis cu o oarecare teamă dar “să vedem”, mi-am spus.
Vărul meu Cristi mi-a cerut o adresă de mail “amenințându-mă“ că a scris o carte și că-mi cere părerea. I-am răspuns că aștept, am primit-o și, înainte de a mă apuca de citit, mi-am spus: “Că fratele lui, Florin Gongu, este ziarist sportiv, chiar foarte bun, este deja de notorietate, că eu am publicat câteva cărți, m-a adus și pe mine printre cei cu o oarecare notorietate dar Cristi?
Știam, din vremea când îi mai conduceam condeiul, că ar comite poezie dar un roman?
Un diavol mititel, cel care stă la locul lui în fiecare dintre noi, a șoptit: “ce, tu, cunoscut mai mult ca poet, nu ai debutat pe literă rece cu un roman? Și până la urmă au trecut anii și peste el și poate că și-a reamintit acea zicere potrivit căreia în viață ar trebui să ai o casă, să ai un copil, să scrii o carte și să plantezi un pom.“
Am deschis documentul: “Silva-lacrimă și jar, roman “ și am început lectura.
Încă de la început m-am trezit în fața unor situații prin care se poate trece cu mare greutate, mai ales când ești tânăr și un om normal din punct de vedere sentimental și cultural.
Ura versus dragoste, adulterul nedemonstrat planând ca o mare pasăre de pradă. Peste toate zâmbea tandru imaginea îndrăgostitului romantic care reacționa după tipicul întregului șir de îndrăgostiți de până la el și totul sub lumina tandră a lecturilor de tinerețe printre care la loc de cinste se află Minulescu, eternul îndrăgostit dar și Drumeș.
Abordarea îmi pare interesantă și paginile se consumă ușor. Veșnica disociere și reasamblare a eternului Yin și Yang. Locul alunecos, panta nordică, malul noroios și sumbru asociat locului însorit, lumina plină de vitalitate, se combină și se disociază în nuanțe de stampă japoneză.
Maeștrii scrisului invidiază debutanții pentru ingenuitate iar novicii aspiră la tehnica maeștrilor. Scrierea, care poate fi bănuită de o adolescență întârziată, este de fapt o bucățică a fiecăruia dintre noi. Dacă vom avea răbdare să consumăm întreaga scriere, rând cu rând, vom constata uimiți, că ne trezește stări, trăiri și sentimente pe care le bănuiam uitate.
Suplețea condeiului care reproduce aproape toate nuanțele dialogurilor între îndrăgostiți, te fascinează, te captivează.
Inserarea în text a unor descrieri de peisaje, apariția unor terți, fiecare cu frânturi de poveste, evoluția acțiunii sub semnul întâmplării, dau farmec textului.
Apariția episodică a băncii evocă în fiecare dintre cititori, un “locul acela“, un centru în jurul căruia se învârte totul.
Lectura acestei cărți este o ocazie rară de a ne reîntâlni cu adolescența, cu tinerețea, cu puritatea.
Nu ar avea farmec să vorbesc despre ce s-a întâmplat în roman. De fapt, ce s-a întâmplat? S-a trăit!
La finalul lecturii chipul mi-a înflorit privind tinerețea la cel mai pur nivel.
Mulțumim, Cristi!