Tatăl este capul a toate.
Prima emanație a gândului Lui Dumnezeu despre sine este Hristos (“când visul te învinge … forța gândirii desparte. Fii totdeauna sigur că nu ești efemer.”); Hristos este imaginea Lui Dumnezeu despre El însuși, adică reprezentarea gand-inima a Tatălui. Privirea de sine a omului este Hristos. Hristos este cuvântul, adică amintirea gândului Tatălui.
Ce minune că ești, ce întâmplare că sunt, I-ar spune Hristos, Tatălui.

A prețui adevărul înseamnă să rămâi rupt câteodată de tine, zăbovind, arzând în sensul adevărului, neputând să te întorci ușor la tine.
Tatal-adevarul, prețuind adevărul, S-a rupt de sine, zăbovind, arzând în sensul adevărului, neputând să se întoarcă ușor la sine. Așa a apărut Hristos? Dacă natura(conștiința) nu se rupe ușor, este faptul pentru care sunt lucrurile, așa este și conștiința Tatălui: nu se rupe ușor, fapt pentru care sunt lucrurile. Hristos este păstorul tuturor sentimentelor-fiinte, ceea ce înseamnă că este Dumnezeu ca și Tatăl. Adevărul este foc etern ce inunda larg conștiința Fiului, mistuind ceea ce neagă valoarea sa și conturând în icoane clare un sacru sens. Așa rămâne doar Fiul în sinea Sa. Sacrul sens îl face pe Hristos erou în creația Sa.


Subiect. În dreapta se generează spațiu. => Dumnezeu Fiul este de când este ca subiect Dumnezeu-Tatăl.
Numirea mamei. => ieșirea ei din întuneric?
Cu “Tu ești Fiul Meu” = scoaterea din întuneric a Fiului.
Totul este mental la Tatăl? Hristos este experiență. Mintea Lui Dumnezeu se învârtește? Viața interioară a Lui Dumnezeu este că a omului, interioară, căci omul este după asemănarea Lui Dumnezeu.

Cuvintele, ideile ies ca un nou născut în o înțelegere oarbă a lucrurilor. Hristos-Cuvantul și Duhul Sfânt sunt ca noi născuții?

Omul a apărut datorită ascunderii Tatălui față de Fiul și de Duhul Sfânt? Hristoase, Fiul Omului ai fost ascuns până la botezul în Iordan. Ascunderii i-a urmat ciocnirea. Așa S-a pogorât Duhul Sfânt asupra Ta, ca unde Te iubeai să te gândești la forma inimii Tale. Ca într-o ordine au venit în gândirea Ta Hristoase: o nouă înțelegere despre tine, încărcarea cu tine, împlinirea vremurilor, a visului Tatălui, pofta de euharistie (trup și sânge). Vinul e simbolul vieții ascunse, al tinereții biruitoare și tainice.

Hristos se naște continuu.
Pe om îl conduce orbește oglindirea sa: mama și tata; conștiința eului și conștiința nimicului (aerul și apă în întuneric). Pe Fiul îl conduce orbește Tatăl?
Îmi urmez planeta, sentimentul de sine. Hristos Îl urmează pe sentimentul de Dumnezeu?

Trăirea omniprezenta în superstiție este a Duhului Sfânt.

Sunt chip între pământ și cer. Am în cer urechi de câine?
Chipul Lui Dumnezeu se face după ce apare cerul Pământului. “să facem om după chipul …”

Înțelegerea Lui Dumnezeu este în acea fază de emanare când Dumnezeu devine perceput ca lucru în sine.
Lucrurile în sine le vedem prin emanare pentru că înțelegerea noastră e mai mare. Înțelegerea e prinsă de o orbire.
Păsările au legătură cu ideile “O>”. Înțelegerea aduce liniște și cântec. Cântecul păsării! Duhul Sfânt S-a coborât ca porumbel. Deci Duhul cânta! Înțelegerea înseamnă amorsare. Zborul – e din amintire; informația zboară. De asta zboară pasărea.
Duhul Sfânt este porumbelul cu floare. Porumbelul este sentimentul de sine al Tatălui. Din petalele florii ies
Dumnezeu în Sfânta Treime înseamnă destindere, pentru că există iubire interioară a unuia față de altul, ca o iubire de sine și un dialog între ei. Așa este și între cel puțin doi oameni. Nervii se fac când celălalt este deja în mintea mea; există atfel o tensiune (vorbă) care leagă lucrurile, este a eului omului și a Lui Dumnezeu. Pedeapsă are legătură cu prima gândire. Existența răului în lume reflecta faptul că Tatăl iubește, nu pedepsește. Înțelegerea lucrurilor are legătură cu a doua gândire.

Unde se duc sentimentele, existentele? Mi s-a ridicat liniștea în picioare să alunec spre tine. Așa este și între cele trei ipostasuri Dumnezeesti: se așteaptă, se duc unele spre altele?
Împărăția cerurilor este de la facerea lumii este cunoaterea de sine a Fiului. Fiul devine ca Tatăl? Ierusalimul ceresc = depărtarea Treimii de creație; trăirea Treimii ca avatar. “trupul omului este templu al Duhului Sfânt”. “Păreaaa de-acuuuum că luuuumea s-a adunaaat sub ceeer să faaacă depărtăăării un templu de misteeeer…” = Casa Lui Dumnezeu.
Înțelegerea înseamnă apropierea platourilor de gândire. Așa înțeleg că Sfânta Treime este nedespărțită. Dacă prima gândire este a spațiului, înțelegerea are legătură cu a doua gândire. Pavel spune că Hristos este Puterea dar și Înțelepciunea Lui Dumnezeu. (1, Cor. 1, 24)
Dacă răul este și mișcarea / unui gând, înseamnă că este de când a mișcat gândul lui Dumnezeu în afara minții Lui? Am început să gândesc de rău de la 15 ani? Răul are și puterea de a gândi, probabil transferată de la Fiul Nacut. Răul se gândește pe sine ca lucru, nu ca subiect, căci este lucru în gândul Lui Dumnezeu. răul gândește totul de la un punct, nu din eternitate. Înțelegerea, Totul este în o orbire. Astfel el poate înțelege și că nu este este? omul gândește la fel. “tu zici” îl face entitate “rău”. În “tu zici” este viața și pace. “tu zici” este Hristos. De aceea le spunea oamenilor: “tu zici …”, de aceea “tu zici” presupune două euri: pozitiv și negativ. Dacă Satan a creat iadul, cum Dumnezeu este și foc iadul și moartea vor fi în focul dumnezeesc. Cel bun a creat raiul. Pe lângă împărăția vieții, a Lui Hristos, este Împărăția Lui Dumnezeu, a cerurilor infinite pregătită oamenilor de la întemeierea lumii (Matei 25, 34) și exprima ceea ce este Dumnezeu, adică drept, căci în ea locuiește dreptatea. Atunci Dumnezeu le va fi tuturor toate (Apoc 21, 23; 22, 5). Acum fiara este legată pe mii de ani (Apoc. 20, 2); de aceea Satana este împăratul bolnav de moarte. Acest aspect îl transformă pe cel bun în cel rău de către vrăjitoare, care sunt fatete-avataruri ale lui Satan, căci probabil Satan, nu șarpele ce înghite ceea ce este, ci Satan-vrajitorul i-a ademenit pe Adam și Eva.

Dumnezeu are și o oglindă. Gândul Lui Dumnezeu Tatăl ieșit prin oglinda este Hristos. Conștiința Tatălui venind în stânga a trecut vectorial în gândire prin gândirea Hristos și astfel “toate prin Hristos s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.” (Ioan 1, 3) sau “toate s-au făcut prin Hristos și pentru Hristos. El este mai înainte decât toate și toate prin El sunt așezate.” (Coloseni 1, 16-17)

Când duhu-mi purcede în rău, eul meu galben se strânge, se contractă. Când Duhul Tău purcede în cel rău și eul Tău ca un soare se strânge?

Doamne, în locașul Tău din mintea mea ești una cu mine, iar când în timp ce merg și ceva este în neregulă înseamnă existenta altuia, a raului.

Omul vrea când se desfășoară OOO. Omul se vrea unde există desfășurat. Dumnezeu vrea și se vrea = trebuie să existe la plural, deci că Treime.
Doamne cum S-a însuflețit Fiul Tău? Credința este urmată de însuflețire. Începutul unui gând este credința. Cred că Fiul Tău este credința și că este însuflețit. 17.02.17

Ascult de subiectul 2 din mine, Dumnezeu sau de subiectul 2 din afara mea. 2017

Doamne, și vorba ce zice crează!
Dumnezeule, Te creezi în creație. Astfel înțeleg apariția Lui Hristos printre noi acum 2000 de ani.

“spatele Meu vei vedea, dar Fata, nu” = Spatele lui altu este gândul. Spatele Tău trebuie să fie gândul Tău.

Vorba ce zice se face cer lui “este”, care era ca un mort și schimba la fata pe “este”. Înțeleg taina schimbării Tale la față.
Vorba ce zice vorbește despre mama și tata. Dumnezeu Tatăl și Fiul născut sunt părinții noștrii.

Îmi vine să vorbesc oamenilor și înțeleg propovăduirea Ta ca în o peșteră, imagine a minții care va dăinui că povestea mitului peșterii la greci.

Oprirea gândului este o girafă. Girafa mănâncă din norul gândirii transversal ce se face în spațiul faptei. Curcubeul este curba gândirii Lui Dumnezeu, este legământul Lui Dumnezeu, din care mănâncă girafa. Ploaia înseamnă credința. Credința înseamnă începutul gândirii. Curcubeul se vede în apă și pe cer după ploaie.

Ultimul subiect în răutate ai fost pentru evrei Hristoase. De aceea, ca ultim subiect în răutate ai fost înțeles în lumină tot de evrei.

Să te lepezi de tine înțeleg că înseamnă să te lepezi de “este” din tine. O spune emisfera dreaptă a lui “este”. “este” este mama, precum soarele sau Dumnezeu. Dreapta este creația.

Te cred continuu prezent, dar vorba gândului meu este cu Tine la viitor? “sfințească-Se numele Tău, vina Împărăția Ta, facă-Se voia Ta, …” pentru că ești real și în afara mea, ca mama.

Mama este în mine, în afara mea și continuu vie în Tine. Așa trebuie să fii și Tu: în mine și știu că eu și ca animale; în afara mea și la Tine că Hristos.

Dacă am văzut că am o existență și în alt plan, probabil în afara mea și că aici sunt ca avatar, oare cum ești Tu?

O înțelegere neînțeleasă va avea o experiență urâtă și nu se pune de rău. Înțelegerea mea are legătură cu experiența viitorului. Tu vei fi în viitor.

Șezi de-a dreapta gândului Meu, ca un răsărit, în loc de apus. Dușmanii tăi îi voi micșora, ca un aluat ce se micșorează. Vor sta în dreapta, în creație, ca în o continuare, la picioarele Tale. Tu și Eu, în gândul Meu suntem una.

Mereu este un gând în afara minții ca să mă facă să fiu din suma a ceea ce este.

Credința este în fiecare. Înseamnă două puncte. Tatăl și Fiul? Pe sania timpului vin din creație, din dreapta, din infinit, din inimă. Opresc pe câmp. Sunt lumina galbenă, cu două puncte. Lumina galbenă este Duhul Sfânt?

12.06.17 În aerul vorbei este transformarea. Deci Dumnezeu Cuvântul transforma?
25.06.17 Dacă vorbesc se face cer și totul este cer. => vorba este începutul.
Nu vreau chip și nu vreau să fiu cu tine sau vreau chipul Tău și vreau să fiu cu Tine.
Cercul? nostru ca lucrurile să nu se pună de rău.?? Tu ai știința despre Tine. Știința Ta despre Tine fac să apară lucrurile.
Piciorul celuilalt mă face să văd piciorul mamei în mintea-mi, care mă face să urc în lumină la Dumnezeu creatorul. Urcarea în lumina înseamnă Duhul Sfânt.
Fac când este căldură. Deci, Doamne Tu ești căldură.
Ochiul meu că ochi al Tău este arderea de tot.