S-au înecat cu o zi în urmă, dar autoritățile au intrat în alertă abia după ce copiii nu au mai ajuns acasă de mai bine de 48 de ore. S-a întâmplat în satul Valea Popii, comuna Radovanu, județul Călărași, în data de 24 iunie. Doi copii, în vârstă de 8, respectiv 10 ani, au fost luați de curenți, după ce au intrat să se scalde în râul Argeș. Au fost găsiți în după-amiaza zilei următoare, în dreptul comunei Mitreni. În schimb, sătenii spun că la mijloc nu este vorba de un accident, ci de crime în toată regula, comise de doi adolescenți cu tulburări de comportament.

Bunica îl avea în grijă pe Gabriel, copilul în vârstă de 8 ani. Mama acestuia face naveta, zilnic, la o fabrică de biscuiți, din București. Nu are timp de el. Pleacă dimineața și vine seara. Camera acestuia e tulburător de curată. Curată și goală. Extrem de goală. Pe o noptieră, sunt două jucării de pluș. Una dintre ele e o combinație dintr-un măgăruș și un cangur obez, făcută dintr-un material albastru. În stânga e o radieră. Apoi un penar uzat și deasupra acestuia e un CD: "Comunicare la limba română - manual pentru clasa I". Se plânge pe înfundate. Gabriel va ajunge acasă abia acum, după ce mama acestuia va merge la oraș, la Călărași, să-i ridice trupul de la morga. Mare necaz! Mare! Era singurul copil al familiei. Un copil traumatizat, câtă vreme, în urmă cu doi ani, s-a suit în pod. Acolo și-a găsit tatăl, atârnând în ștreang. A zis că se duce să mărunțească niște foi de tutun puse la uscat. Bunica nu știe de ce tatăl acestuia a făcut un asemenea gest. Se bate cu unul dintre degete în frunte. Era cu capul! Adevărul e undeva la mijloc: omul bea de stingea!

Pe hol, dintr-o poză, Nicolae Gabriel Victor ne privește galeș. Și parcă cu reproș. E o mână de copil. Chipul îi este luminat de o lumânare. În ziua în care s-a întâmplat tragedia, așa motivează bunica, încă verde, dar și mama acestuia, și ea tot verde, Gabriel a fugit de-acasă. Nu le-a spus că pleacă la scăldat. Femeile au stat fără grijă și când au văzut că acesta nu ajunge nici peste noapte acasă. Au sforăit ca valizele. Nu s-au întrebat unde doarme. Sau dacă a mâncat ceva toată ziua. Nu s-au dus măcar să-l strige, pe uliță. Din sat, aflăm că nu era prima dată când Gabriel lipsea de acasă. Cerșea la cârciuma din sat, când și când. Era pus de ceilalți doi adolescenți să facă asta, unul de 15 și un altul de 16 ani. Aveau nevoie de bani pentru cafea de la dozator, pentru țigări. Și pentru vodcă. "Nu ne-a spus, a plecat de capul lui." Cum ar veni, el e de vină. A plecat de-acasă sâmbătă dimineața, a fost găsit înecat duminică după-amiază, iar acasă ajunge abia marți. Au mai fost perioade când a lipsit de-acasă cu zilele. Acum va lipsi definitiv. Și doar s-au copt vișinele. Și doar s-au pârguit caisele.

S-au dus patru la scăldat, cei doi copii și alți doi adolescenți. Celălalt, de 10 ani, Ionuț, era venit din Oltenița. La bunică. Mă-sa se ținea cu unul din sat și-și mai făcea drum pe-aici. Unul dintre adolescenții bănuiți de cele două crime este cunoscut drept George al lui Ilie. Sau Căruțăgoală. Așa îl știe satul. Îl știe și drept Baligă. Tatăl ne spune că nu mai are curajul să iasă din arie. Îl privesc toți cu ură. Spun toți același lucru: copilul acestuia, adolescent, ajutat de un altul, i-a omorât pe cei doi copii. Din joacă. Pur și simplu. Poc o palmă, poc cu capul la fund, apoi a venit apa și i-a luat. Cei doi adolescenți au fost martori la tragedie. După asta, au fugit pur și simplu. S-a dus fiecare pe la casa lui. Au dormit liniștiți. Nu au scos o vorbă despre cele întâmplate. Unul dintre ei, mai târziu, ne motivează: Mi-a fost frică. Îl scoate mama acestuia la poartă. Nu ne povestește, ci ne recită. Eu abia a doua zi am aflat, spune mama. Plânge subțire și de ochii noștri. Are pe ea un capot. Are și un pomete vânăt. Și am luat-o din treabă, femeia muncea de dădea în brânci, în curte: lega via! "Probabil că i-a fost teamă și de mine, ce zice, să nu iau bătaie!" Și mama acestuia se scuză: Io nu am fost acasă! Se numește Mariana Bebereche.

"A scris acolo domnul șef de post, a scris pe declarația aia precum că noi nu avem nici o vină." Și adolescentul ne recită mai departe: cei doi s-au luat cu joaca, apoi s-au luat puțin și la bătaie, după care au fost înghițiți de ape. Argeșul, în perioada asta, arareori atinge 1 metru. Are 16 ani și spune că a terminat 8 clase, la școala din sat. Școala, în schimb, e transformată în dormitor pentru muncitorii plătiți cu ziua, de la o firmă care pune conducte de apă potabilă. Știe de ce nu s-a mai dus la școală: Nu am avut posibilitate. Același lucru ne spune și mama acestuia. Nu am avut posibilitate. Are poala plină cu fâșii din otrepe. Via trebuie legată bine, ca să dea rod bogat. Și vin și mai bogat. Dar și bun. Problema e că au fost identificați martori ai acestei tragedii. De pe celălalt mal, câțiva ciobani au văzut întreaga scenă. Au urlat la adolescenți: Băă, ce faceți?! Iar adolescenții i-au lăsat pe cei doi micuți să se înece. După care le-au furat bicicletele. Și au fugit înapoi în sat. După care, a doua zi, s-au arătat extrem de curioși de ce anume au putut să pățească cei doi micuți. Au fost voluntari în echipa de căutători. Lumea e într-o cuntinuă demență.

S-a deschis dosar de moarte suspectă. Satul e mic, cât o talpă de copil necăjit. La umbră, babele vorbesc pe-nfundate. Au aruncat copiii ăia în Argeș. I-au omorât. I-au lăsat de capul lor! Una din babe, mirosind deja a pământ reavăn, știe de ce a murit Gabriel, copilul plăpând, cu privirea încărcată de reproș: bunica e de vină. Că și-a bătut joc de socrii. Le tragea și jarul din sobă. Se cerne satul. Îl doare și nu are ochi de ajuns ca să poată plânge cât să se sature. Moartea e o panaramă bună de dat câinilor, când vor să se-mperecheze.