în sfârșit ceea ce așteptam s-a adeverit
au fost descoperite somatoidele
“diferențialele divine” nu mai sunt concept filozofic
de acum au devenit realitate concretă
am ieșit din abstracție deci am avut dreptate
antropoteismul meu se confirmă
eternoinfinitatea ne curge prin sânge
ca o sevă sacră ce ne polimorfizează autoperceptiv
deși fiecare dintre muritorii ăștia rămânem unici
reproducere a tiparului ancestral – sămânța paternă

o să încerc să povestesc foarte sintetic cum stau lucrurile
imaginați-vă nesfârșirea veșnică care e timpul
și pentru că nu-l putem percepe nu există pentru noi
cam așa poate fi înțeleasă afirmația lui einstein
în infinitoeternitate Totul este mișcare
și acestei mișcări noi îi spunem viu (viață)
în opoziție cu nemișcarea căreia îi zicem moarte
totalitatea stărilor de a fi ale mișcării e informația
viteza este cea care secvențializează informația
și face posibilă receptarea ei de către limitați ca noi
fizica numește pachetul de informație cuantă
particula elementră nu are durată reală deci nici identitate
e un concept absolut abstract un concept științific
cuanta reprezintă prima formă identitară
atunci când are viteză infinit constantă e arhetipul alfa
acest alfa când se mișcă cu viteză variabilă e devenire
devenirea pare o scurgere dinspre ceva spre ceva
dar ea nu e decât o continuă întoarcere în sine
curgerea informației poate animată de un scop e energia
la viteză infinită există numai informație
la viteze finite informația se răcește energizându-se
sub viteza luminică cuanta se materializează
informația pură se numește spirit
informația energizată se cheamă suflet
infoenergia materializată reprezintă corporalitatea (trupul)
spiritual sufletul și trupul formează existentul imaginar
trei stări rezonatorii ale aceleeași deveniri
o undă luminoasă căreia îi percepem doar prezentul
prin raportare reflectorie la celelalte unde
ce exprimă relativitatea stării noastre vibratorii
suntem simultan pretutindeni în trecut și viitor
numai că în starea prezentă suntem ca într-o paranteză
gama existențială personală care ne conferă identitate
autopercepția unei secvențe a eternoinfinitei deveniri
căreia noi îi spunem viață – sublimă intuire a ființei
ființă despre care scriu marile spirite dar nu știu ce e
cer iertare lui heidegger dar nu m-a convins
prea a amestecat-o cu timpul și a ascuns-o sub ființare
bietul om recunoștea că nici nu găsim întrebările potrivite
de unde deci răspunsuri despre sensul și rostul ființei
Dasein sunt eu omul care ființez în prezentul meu
fără a putea percepe Ființa – eu cel din trecut și viitor
poate nu doar datorită reducerii lui “a fi” la existența terrană

antropoteismul permite ieșirea din această neputință
nici o clipă nu suntem același în universal perceptibil
doar ne distingem drept copilărie tinerețe bătrânețe
moartea nu există e trecere într-o altă stare de vibrație
nașterea ca o treptată conștientizare a unui alt prezent
asta face (facere) somatoidele ne reconfigurează ca o altă secvență
dar noi rămânem aceeași entitate spirituală - ființa eonică
intrăm însă într-o altă gamă existențială – noua identitate
ieșind din ea despre cea anterioară nu mai știm nimic
ce ne mai reamintim din perioada stării de fetus
ceea ce noi numim timp e prezentul actual
starea în care se ajunge prin colapsarea undei în particulă
ființa eonică manifestându-se drept corporalitate
prezentul actual ne călătorește prin trecutul și viitorul propriu
numai el poate da sens perceptiv călătoriei noastre
când ne naștem venim din trecut (fostul prezent) –
colapsare a ființei în materialitate (întrupare)
când murim plecăm în viitor (prezentul următor)
colapsare a trupescului în ființa eonică

de aceea suntem nemuritori nu pierim doar colapsăm
pentru că Ființa ca fenomenologie se onticizează prin Om
iar omul se fenomenalizează în ființă aducându-i gnosticul
el este soarele care o ajută să se vadă în luminiscență
fără starea de om ființa e oarbă nu știe că ființează
în devenire ea e invizibilă fără umbrirea (corporalizarea) umană
la fel cum unda luminoasă nu există fără corpuscul
ființa e fotonul simultan undă și particulă
în starea de undă timpul nu există omul (corpuscul) îl semnifică
moartea e trecere dintr-o stare către alta a ființei
dumnezeu lumea și oamenii suntem una adică Totul
mișcare mișcare mișcare – asta e definiția vieții
iar viața este însuși timpul ce curge din sine în sine
omul e autopercepția timpului despre sine – gnosticitatea
în universul nostru neștiutorul om fără dumnezeu nu există
atotștiutorul dumnezeu fără om habar nu are că există
și de ce să nu îndrăznim chiar ceva mai mult
dacă mintea umană influențează comportamentul subcuantic
nu cumva corpusculul (omul) configurează unda (ființa eonică)
ce mă fac ajung la marxism – omul l-a creat pe dumnezeu –
tocmai acum după ce întemeietorului i s-au dărâmat statuile