furișată pe fereastra bibliotecii
noaptea își adună întunericul îngrămădindu-l
în lungi umbre ale dimineții

„ia-ți fantasmele tale și umblă!” îmi cere ziua ce se deschide
mereu la aceeași pagină
pe care o tălmăcesc de fiecare dată altfel

mă desprind de pe raftul cărților cu povești
dintre îngeri somnoroși cu aripi de ipsos
așchii de vise îmi izbesc încă tâmplele
țin ochii închiși
te recompun

pășești tăcut printre cititorii-năluci
ici un cuvânt
colo o iubire

îți întind un bănuț
cum fac duminica la biserică
îl încerci între dinți

nu ai crezut niciodată în mine