Haide soră, lume nouă,
Ceasul e aproape-n două.
Ce-ar fi să îți dau pereche
ceva moștenire veche?
uite: iau eu secolele 17 un pic,
18, 19, 20 cu toate cele
bune, rele,
cîte ape să le spele?

Tu iei viața, eu iau moartea,
amîndouă luăm și soartea.
Peste tine o să pice
și din 21 se zice.
Bine că nu fu război,
bine că nu fu nevoi,
ba nici molimă nu fu,
Că atîta îmi căzu.

Moștenire cu bucluc,
am ajuns un glas de cuc.
Să te legene pădurea
și să plec și eu aiurea.
Mi-a fost dorul de balanță
ușă veche fără clanță.