Când mă gândesc cât de penibilă am fost
de-a lungul timpului mi se face rău
dar voi iertați-mă oameni buni
chiar dacă merg acum în 226 spre rahova
unde spinările chitinoase caută căldura
în întrerupătoarele electrice

o femeie cu glugă argintie a înghețat
de frig pe un scaun, în 226
chipul ei livid nu mai spune nimic
eu încă mai sper în timp ce
ușa se deschide și toți coboară.