agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-08-19 | |
I.
Mă întrebam deunăzi: care este cel mai mare sentiment sau acțiune a noastră plăcută și de îngeri? Să fie Iubirea? mi-am spus repede în sinea mea Și da și nu mi-a venit răspunsul imediat. Iubim dar putem iubi și ceea ce nu este al nostru sau ceea ce nu ne aparține de drept. Regele David a pățit un astfel de sentiment cu Batșeba, nevasta de drept a lui Urie. Bunăoară putem iubi și în mod egoist, distorsionat. Dilema lui Ienăchiță Văcărescu rămâne actuală: „ Într-o grădină, Lâng-o tulpină, Zării o floare ca o lumină. S-o tai, să strică! S-o las, mi-e frică Că vine altul și mi-o ridică.” Corect? II. Atunci am lăsat sentimentul Iubirii deoparte și am luat altul, la fel de maiestuos: Compasiunea. Atât creștinismul cât și alte gândiri religioase precum buddhismul, zen se lovesc adeseori în cărțile lor sfinte de acest sentiment maiestuos. Să fie acest sentiment cel mai mare și plăcut până și de îngeri? Dar ce putem zice de compasiunea față de un hoț? Putem avea compasiune față de un criminal? Dar față de un violator? Față de un călcător cu bună credință al legii putem avea compasiune? Eu nu cred că aș putea pune compasiunea la cel mai înalt nivel al sentimentelor. III. Mi-a venit în minte apoi, ca o consecință logică a șirului gândirii, o altă acțiune pe care noi oamenii putem să o îndeplinim și care cu siguranță ar plăcea îngerilor și nu numai lor: Ce ziceți de Ascultare? Ascultarea de cine ? mă veți întreba Ascultarea creștinilor de cuvântul revelat, Biblia ascultarea musulmanilor de Coran ascultarea budistilor de Buddha ascultarea evreilor religiosi de Tora a nevestei de bărbat a bărbatului de Tatăl ceresc a frunzei de tulpină a soarelui de traiectoria sa precisă în spațiu a valurilor de chemarea țărmului a puilor de vrabie de mama vrabie și de ce nu în primul rând și a îngerilor de Acela care i-a creat. Astfel meditând, inima mi s-a liniștit de întrebări, am șezut pe iarba cea ascultătoare de pământ și am rămas și eu la rândul meu ascultător de Tatăl ceresc, iubind totodată viața plin de compasiune. 19 august 2017
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate