Cercetarea vieții de pe Pământ, studiile cu privire la geneza/originea mai mult sau mai puțin spirituală a umanității, valabilitatea unor descoperiri dincolo de răstimpurile pe care le trăim (deja contestate), face posibil și scoate în evidență detalii semnificative pe care omul, cu toată puterea sa de introspecție, le folosește "arbitrar" fundamentându-și teme(ri)le și convingerile în spatele aceleiași măști dominate de puterea "cunoașterii". Preferința vieții laice în detrimentul celei monahale, mai ales latura care presupune "îmblânzirea" cuvântului scris nu rostit, denotă în primul rând... preocuparea pentru stil și convingerea "acceptării" pe ușa din față a rezultatelor acestor căutări de către toți ceilalți membrii de breaslă.
Într-un articol citit recent, am reținut despre straniu fenomen al creșterii boabelor de fasole de câmp "pe partea greșită a tecii" și cum, o convingere nefundamentată/neverificată, poate influența într-un fel sau altul o anumită perioadă de timp și poate da forță chiar dacă în spate nu există nici o dovadă (Dilema veche Darwin și boabele de fasole - A. Manolescu), aspect care m-a făcut să cred că există furtuni în "liniștea" pe care am vrea să o devorăm zi de zi, pas cu pas, că ne lipim de Cunoaștere și Putere neștiind în realitate despre ce este vorba, că jucăm un joc periculos negândindu-ne că "armele" pe care le îmbrățisăm nu stigmatizează ci duc la pierderea sufletelor nevinovate care ascultă. O "convingere" făcută din dorința de a scrie o carte nu poate șterge o evoluție spirituală de 2000 de ani. Oamenii din totdeauna au vrut să fie conduși, să fie în siguranță. Se vorbește de un păstor și o turmă. Un singur păstor și o singură turmă, iar eu... nu cred în lucruri lipsite de sens. Lucrez într-un domeniu în care adevărații sinucigași nu sună la 112. Ei dispar pur și simplu. Făcându-ți intenția cunoscută, de fapt, urmărești "ceva", ceva amplu. Fie ca acest ceva să fie un experiment social, o observație inteligență făcută de dincolo de zid, să ducă spre un câștig bazat pe o forță de reîntoarcere extraordinară, să readucă câmpiilor "ploile curate de altădată". Comunitatea are nevoie de oameni bine pregătiți, de oameni puternici pe care să-i urmeze. Ce frumoasă lozincă: "To axion esti". Cred cu putere în rugăciunile Maicii Domnului și în reîntoarcerea părintelui Ilie Toader (Ion Aion) ca un adevărat "soldat" încercat, luând pilda sfântului Pavel.

"mi-am adunat zilele și am rămas singur.
unii au spus: de ce? să locuiască și el
în casa cu glastre și logodnică albă...
de ce? să cunoască și el viața în ochii celuilalt..." - Odysseas Elytis