aflat în retragere privesc trist și neputincios
cum în prag de centenar ne joacă pe degete
unii care și-au trădat limba și își reneagă sângele
de nu mă credeți studiați măcar istoria ungurilor
un popor de alogeni desnaționalizați
prin voia papei vorbitori de magheară
ce și-au băgat în cap că sunt rasă superioară
asta merităm că nu i-am stârpit ca pe năpârci
grofii nu sunt cum se pretend urmași ai lui attila
sunt aristocrații ce s-au dezis de neam de țara lor
și s-au dat în legea străină pentru privilegii
vedeți tocmai de aia ni-e astăzi brâncoveanu sfânt

în anul o mie nouă sute opzeci și nouă
unii credeau că fac revoluție
dar ei habar n-aveau ce este aia
și n-au aflat nici astăzi după ce au făcut-o
bieți inocenți plătind-o cu cimitire cruci și sânge
eu știam vegheam în uniformă cu cartuș pe țeavă
și atunci ca mai toată viața mea mereu la datorie
aveam ordin de la comandantul suprem să îi opresc
dar în post santinelă nu mai era executantul orb
era soldatul filozof frământat de descartiene îndoieli
cum să aleg între legalitate și legitimitate
jalnică jalnică jalnică consolare
îi priveam prin lunetă cum strigau ole ole ole
ori armata e cu noi și nu trăgeam philosopham
ce fac eu e pactizare cu inamicul înaltă trădare
oamenii raționali se conformează ordinii legale
dar ordinea aia era nedreaptă – frig cu foame
fiindcă prezentul nostru nu mai conta
chiar generațiilor următoare tot viitor li se promitea
întotdeauna unul mai bun și mai luminos
era real temeiul pe care niște iraționali voiau s-o schimbe
nenorocirea nu-i că au făcut-o după mintea și puterea lor
ci că exact așa cum se văitau le-au furat-o emanații
azi mari demnitari cu pensii speciale palate și moșii
moștenite de nenăscutele lor beizadele pe-atunci
iar pensia mea pe drept aproape e înjumătățită
căci retras în cazarmă deși înțelegeam manipularea
am lăsat lacheii să mintă norodul ridiculizând
pe cei câțiva lucizi ce ne temeam că ni se vinde țara
și-aveau dreptate n-au vândut-o au furat-o jefuit-o
fabrică după fabrică centimetru cu centimetru
schelă după schelă și pădure cu pădure
sub înalta protecție a unor legi oneroase de ei făcute
în casa aia a poporului pe care-o voiau dărâmată

dacă s-ar găsi măcar unul cinstit printre ei
m-aș întoarce în timp cu treizeci de ani
i-aș dărui pistolul cu cartușele netrase atunci
și l-aș ruga să mă împuște exact în capul p….
ca țara asta să nu mai producă tâmpiți ca mine