Mă întrebam ce surprize îmi mai pregătește destinul; după ce constatasem cu surprindere că agitația mea din ultimele săptămâni se datora faptului că într-un fel îmi redescoperisem tinerețea, aprigă, tăioasă, nemiloasă și probabil predispusă la aceleași erori ca și în urmă cu vreo douăzeci de ani;...ieșisem prin curte să iau puțin aer, după ce am constatat că parcă dantura a început să mă slăbească. Și ajungând la poartă văd la câteva zeci de metri doi călători, echipați corespunzător, trăgând de o bicicletă cu două locuri și încercând să trateze cu un vecin problema găzduirii peste noapte, pentru că se apropia înserarea. Cum camera pe care aș avea-o disponibilă este și foarte friguroasă și ticsită cu vechituri, mobilă demontată, aparate defecte, haine și hârtii de tot felul, mă îndepărtez de poartă pentru a evita un răspuns nedorit, gândind că cei doi vor afla până la urmă găzduire la unul din vecini. Cei doi însă s-au apropiat deja și-mi fac semn așa că mă îndrept din nou spre poartă. În spatele micii remorci atașate bicicletei văd fluturând un steguleț în care recunosc culorile drapelului francez, dar poate culorile inițiale s-au decolorat. Așa că îi spun în română ‚bună ziua’. Tânărul îmi răspunde în franceză. Aveți nevoie de o cameră, îi spun. Dar nu avem bani. Vrem să dormim în cort, să-l instalăm în grădină. Brusc situația se relaxează. Ia să vă văd curajoșilor, mă gândesc în timp ce le deschid poarta. Fata încă mai are casca pe cap. Încep să împingă amândoi la bicicletă. E loc destul în grădină, le spun. Sub cireș, sub cais, sub celălalt cireș, unde doriți. Cei doi tineri au ales locul și se pregătesc să instaleze cortul. Aveți nevoie de ceva pentru bătut țărușii? Nu, avem tot ce ne trebuie. Mai aveți nevoie de ceva? De niște apă... Pornesc pompa și își iau două sticle cu apă; pe una din ele o atașează la cadrul bicicletei. Apoi i-am invitat în casă să se mai încălzească...
   Pierre și Aline sunt doi tineri de aceeași vârstă, douăzeci și trei de ani. Au plecat de acasă din sudul Franței în urmă cu șase luni și după aprecierea lor vor mai călători încă cinci luni. Au fost în Anglia, Irlanda, Portugalia, Spania, Italia, Grecia, Turcia, Bulgaria de unde au ajuns în România. Intenționează să traverseze Ungaria, Polonia, Germania și Țările Nordice și apoi să revină acasă. Sunt amândoi ecologiști convinși. Ea are studii de ecologie, el ceva legat de electricitate. Țin un jurnal în care notează în amănunt tot ce li se întâmplă. Ar dori ca după ce ajung acasă să scrie scurte monografii despre țările vizitate. Au un sait pe internet unde lasă mesaje pentru familiile lor. Se folosesc pentru a călători de o bicicletă dublă la care au atașat și o mică remorcă pe o roată. Pierre a instalat în partea din față un panou solar înclinat pentru a reîncărca bateriile cu care să poată circula la nevoie și după lăsarea întunericului în cazul în care încă n-au găsit un adăpost. Au dormit de multe ori în cort, instalat în curtea unor case sau la adăpost, în garaj de exemplu, atunci când vremea a fost foarte rece. Alteori niște oameni binevoitori i-au invitat să doarmă în casă.
   Îi întreb despre locurile natale, despre părinți etc. Sunt de undeva din regiunea Valence, la sud de Lyon. S-au întâlnit în timp ce lucrau ca voluntari la construcția unui pod de lemn și au constatat că locuiau aproape unul de celălalt. Aline își notează câteva cuvinte în limba română; da, nu, bună ziua, la revedere. Apoi aduc din bibliotecă un vechi ghid de conversație. Urmărim la tv câteva imagini din România; la puțin timp, niște imagini din Franța, un castel etc. Le spun că în România nu prea este piatră și nu s-au construit lucruri foarte durabile, ca în țara lor, în Italia, în Grecia. Dar vreau să schimb situația asta, le spun în glumă. Data viitoare să veniți cu mașina și cu o rulotă, să aveți unde dormi. Iar eu dacă aș veni în Franța aș veni doar cu... elicopterul pentru ca(ă) drumul e lung... Aline se amuză. Pierre spune ceva despre președintele Sarkozy și despre inițiativele sale... Le amintesc și versurile: Heureux qui comme Ulysse/A fait un beau voyage... Dintr-un cântec, un film, poate și un poem, nu mai știu exact. Pornesc calculatorul în camera vecină și Pierre îmi arată saitul lor. Aș putea să fac niște comentarii, îmi spune. Să vedem, după ce citesc... Îi trimite un sms mamei sale cu care nu mai vorbise de câteva săptămâni și aceasta îl sună pe telefonul fix. Apoi vorbește și cu unul din frații săi. Mai târziu vorbește și cu prietenii care-i așteaptă în București... Când după ora opt seara le duc plapuma lângă plita din bucătărie, pentru a o încălzi, Pierre e hotărât să plece la cort, neînțelegând că pregătirile sunt pentru ei... Asigurăm bicicleta(le velo, cum spune Pierre) în apropierea casei și ducem toate bagajele în interior....
08.03.2009