Sorin nu îmi răspunde la telefon; este supărat pe mine pentru ca nu am fost de acord ca Margareta să-i ridice o casă aici în curte cu bani câștigați în Italia. Păi ar fi fost monumentul care trebuia să arate pe vecie ce viață plină de succes avusese ea prin comparație cu viața mea irosită (mai ales pentru că eu fusesem cel care provocase ruptura dintre noi). Să zicem că-i recunoșteam meritele; dar afrontul nu-l puteam accepta. Nu-mi rămânea decât speranța destul de firavă că mă voi revanșa cumva vreodată față de Sorin și că acesta mă va ierta. Așa că îi mai trimit când și când un sms pe care trebuie că-l citește măcar din curiozitate. Cu Margareta vorbesc rar la telefon, poate o dată pe lună sau chiar mai rar. Dar cu sora mea, Doina sau cu unul din cei doi nepoți, Dan și Irina vorbesc aproape zilnic. Așa că îndemnat de mamaia mă hotărăsc să-i sun și să le dau ultimele noutăți. ... Dan are cam un metru nouăzeci și probabil are de două ori greutatea lui Pierre care e cam de înălțimea mea. A terminat studiile în protecția mediului și acum își pregătește lucrarea de masterat. Se pricepe la calculatoare și la muzica nouă, cu melodii care durează și câteva zeci de minute și mai am încă niște gigabiți ocupați cu așa ceva și pentru care nu-mi găsesc timpul necesar. Știe cum e cu încălzirea globală, noile surse de energie, extratereștri etc. Câteodată prind din zbor câte o idee nouă de la el: omenirea merge într-o direcție greșită; nu mai avem mult și ne autodistrugem; nu se aplică noile tehnologii pentru că unii vor să realizeze în continuare profituri fabuloase cu vechile tehnologii etc... ” -Să nu mai citești cărți din astea...” îmi spunea sora-mea în urmă cu vreo câțiva ani, probabil observând ceva dificultăți de adaptare și comunicare în comportamentul meu. Așa că am ascuns cărțile cu pricina într-un colț de bibliotecă trecându-le în categoria ”cărți care sucesc mințile” având grijă să ascund și cheia de la cameră când Dan mai venea în vizită la mamaia. În mod fatal însă Dan le-a găsit într-o seară târziu, când, pentru că venise cu un prieten a trebuit să le deschid camera să se poată odihni. Sunt câteva zeci de cărți despre fenomene paranormale, ozn și extratereștri, ezoterism, mitologie etc. Dan s-a bucurat foarte tare la început, dar timp de vreo doi ani nu mai m-am putut înțelege cu el. ”Vreau știință!” îmi spunea aproape ultimativ poate pentru că nu-și putea găsi un loc de muncă după cei patru ani de facultate și nu-l puteam lămuri pentru că nici eu nu prea eram sigur de mine.” -Te duci acolo unde se pregătesc cartofii prăjiți, iar cărțile le citești pe net”... ”Vreau filozofie...” spunea mai târziu ceva mai conciliant și îi răspundeam: ”-Filozofia e acea știință care ne ...ajută pe noi să murim mai repede de foame...” Dar iată că la un moment dat și sora-mea îmi aduce o carte voluminoasă despre influența extraterestră și o sfătuiesc (fără prea mare succes) să fie prudentă pentru că interpretările care se dau nu sunt dintre cele mai fericite... Apoi Dan s-a mai liniștit după ce în urmă cu mai bine de un an și-a găsit o slujbă nu foarte bine plătită în meseria sa... Irina este o fată înaltă și probabil că fără a fi grasă, are aproape de două ori greutatea Alinei, care e scundă și slăbuță. Dacă tot a fost... ținut Dan la facultate un an în plus față de ea, își poate permite să mai stea un an și să se gândească: să-și ia vreo slujbă, să se mărite, să continue studiile... E chiar de vârsta celor doi tineri francezi, Dan având câțiva ani în plus. În școala generală era foarte bună la matematică și chiar ne imaginam că ar putea ajunge profesoară. A urmat apoi un liceu cu profil economic după care a urmat a.s.e.- ul. Îi plac drumețiile și chiar m-a lăsat fără replică astă vară când mi-a povestit cum a înotat în Olt singură lăsându-și pe mal colegii de drumeție... Au un singur calculator și îi văd cum își schimbă locul noaptea târziu pe mess, dar ei nu știu asta pentru că eu sunt... jmeker și stau doar pe invisible! Una peste alta sunt mândru de nepoții mei. Îi cunosc, i-am văzut crescând, sunt niște tineri deosebiți... Pierre și Aline s-au depărtat deja la câțiva km. Totuși e cam devreme, e abia trecut de ora unsprezece. Și e și duminică. Așa că am ușoare neliniști... Cineva îmi închide telefonul fix. Nu, nu, s-au consumat bateriile, după cum voi afla mai târziu, că e un telefon wireless, să-l poți plimba prin toată casa... Altcineva îmi închide un telefon mobil, sau poate e tot din cauza bateriei. Al doilea mobil mi-l închide operatorul de telefonie. Al treilea mobil sună fără nici un rost prin bucătărie pentru că sora mea e plecată prin cartier după cumpărături. Îmi vine să izbucnesc și să strig: Sculați, oropsiți ai vieții că vine Istoria peste noi!! După vreo jumătate de oră reușesc să vorbesc cu sora mea, după ce ne mai bâlbâim de vreo doua ori neștiind cum e mai bine să vorbim: pe telefonul fix că e mai ieftin sau pe mobilul lui Dan, care are atât de multe minute alocate că oricât s-ar strădui nu le termină până la sfârșitul lunii... 
11.03.2009