E aproape ora 10:00. Ne spune că mai stătea așa, în pat, dar are fața buhăită. De somn, de băutură sau de ambele. Îl întrebăm cum îl cheamă, dar leagă cuvintele extrem de greu, vorbește într-o limbă știută numai de el. Vecinii îl descriu drept un om muncitor. Extrem de muncitor. Mai pe la oi. Mai pe la cărat bălegarul. Mai la făcut copii. Zice că are 52 de ani, dar arată precum Matusalem, înainte să moară.

Îi cerem, imperativ, să ne spună, în care ordine vrea el, numele fiecărui copil. El se numește Ghiță. Și se bâlbâie: Nu le mai știu numele. Ne spune că are 15 copii, dar au mai fost și alți 3, care au murit. Deci 18?! Ohoo, mai jos, ne corectează. Nu știe aritmetică. Nu știe mai nimic. Ne face impresia că nu știe nici măcar pe ce lume e. Deci, domnule, acum ai 15 copii, da? Da. Câte fete, câți băieți? Da, am 6 fete și 4 băieți. Băi nene, 6 și cu 4 înseamnă 10. Și ceilalți copii unde sunt? Înțelegem, într-un final, că femeia lui are alți 2 copii, cu alt bărbat. Dar tot nu ieșim la socoteală. Ghiță, fii atent, până acum am ajuns la 12 copii. Tot nu ies la socoteală. Iar ne corectează: 10 ai mei și cu 2 ai ei, 13 în total. Situația devine hilară. Băi nene, ne lași impresia că nu ai habar câți copii ai. Și recunoaște spășit: Așa e, că uit. Îi uit mereu.

Până la urmă, îl punem să ne spună numele fiecăruia. Ghiță Daniel – 26 de ani. Elena, așa crede el, are 24 de ani. E profesionistă, pe centură, la București, e singura care a trimis, anul ăsta, ceva bani. Cu ei, Ghiță cel bătrân a schimbat acoperișul la casă, a pus tablă nouă. Înainte o avea învelită cu plăci de azbociment. „Ce lucrează ea, nu mă interesează pe mine.” Chirică e următorul. E plecat, cu celălalt frate, Daniel, la Tomiță Petre. Nu știm cine e Tomiță Petre și nici nu prea ne interesează. Înțelegem că are un saivan, pe undeva în apropierea satului. Mădălin are 19 ani. Cică e plecat în sat, după mă-sa. Marinuța, 16 ani. Mădălina, 9 ani. Îl încurajăm: Hai, următorul! Deja se pierde. Își aduce aminte. Ionel, e dat la stat. Bâiguie: E crescut în Valea Valentinului. Nu ne dăm bătuți. Următorul! Andreea, asta mică. Hai, nene, până acum sunt 8. Următorul! George și Iulian, dar ăștia sunt ai ei, nu sunt făcuți cu mine. Unul e la oi, altul e la porci, la Floroaica.

Îi ia din nou la rând. Daniel, Elena, Floarea, Geta. Se luminează: Uite încă două, una e la Rasa, alta e aicea. Încet-încet ieșim la numărătoare. Am ajuns la 10, mai trebuie 5. Se miră și el: Care 5? Io îi am p-ăștia 3 și unul dat la stat. Atât. Ãștia sunt toți copiii care-i am. Ne bătea gândul să-l întrebăm data nașterii fiecărui copil, dar asta ar fi însemnat să-l scurtcircuităm total. Toți ai lui Ghiță locuiesc în satul Grădiștea, spre margine. Din 15 copii, 6 sunt surdo-muți. El spune că numai 3. Un vecin zice că numai 5 au astfel de probleme. Și-i enumeră. Marinuța, Mădălin, zis și Oauoau, Adinuța, Andreea, Laur. „Nu știu ce are, așa s-au născut.” Nu i-a dus pe la doctori că el a fost plecat tot timpul pe la muncă. Iar la muncă a fost pe unde a putut. Adică mai la vaci, acum douăzeci de ani, apoi prin sat, cu ziua. Una dintre fete, și ea surdo-mută, a fost lovită de primarul din sat, cu mașina. A trecut drumul național în goană. Fata are 16 ani, cea lovită, e plecată cu mama, la dispensar, să i se pună niște cremă, care-i un fel de panaceu, la zgârieturi.

Din cei de prin bătătură, unul tușește. Altul râde tâmp. El pare din alt film. Tușește și el. Nevasta nu e atât de sigur unde e, ba la dispensar, ba să-i cumpere lui țigări. În casă, nu e nimic de mâncare. Ghiță cel prolific spune că e prea de dimineață ca să fie și mâncare, prin oale. Păi acuma? Mai târziu! Și mai târziu nu are habar ce fel de mâncare va fi făcut. Vecina de peste gard nu e nici ea atât de sigură câți copii sunt, în total, în curtea vecină: „Nici eu nu știu sigur. Dar știe primăria că e înregistrați acolo.” Mama eroină se numește Ghiță Săndica și are 48 de ani. Și nici un strat nu a fost săpat, peste vară, în arie. Vecina o știe de puturoasă și de bețivă. Păi dacă nu face nimica?! Eroina a fost beată și aseară. Că așa se fac copiii: când ești beat-muci. Ca să iasă surdo-muți. A băut pe uliță, la mijlocul ei. Bea pe datorie. Bea cu cana. O găsim la dispensar. E chiaună. Încercăm să vorbim cu ea, dar pare o misiune imposibilă. Sanda a lui Gheorghe are ochii în cap precum cărțile de joc, la sloth-machine. Făi chiauno, câți copii ai? Și ne dumirim: după ce se tot învârt, și se învârt, și se învârt, în cele din urmă i se opresc ochii în cap. I-a ieșit chintă roială.