ca un fel de ieșire dintr-un joben, am lăsat
iepurele la ușă, cred că eram speriată și atât
copacul mi se uscase, ori cred că bradul -
nu mai știa de el, ca un fel de ieșire dintr-un Crăciun
ce să îți spun, pe la mine prin casă acum este cald
oasele trosnesc, nu lemnele, e vreme de os
nu, nu oasele, cred că bradul cântă pe undeva doinițe
românești
cred că plânge pe undeva un brad, și cad globurile
de pe el, și se depun ca iarba foarte verde pe jos
...și atât e de frumoasă și de duioasă iarba aceea...
nu mai vreau lacrimi,
vreau un brad la anul
și atât.