agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-02-07 | |
se grăbea pe ultima sută să prindă banca deschisă.
găsise rătăcita factură. opt zile trecute de la scadență și gazele-s scumpe... la intersecție se opri. de-o parte și alta mașini parcate. pe vârfuri aruncă o privire spre stânga să vadă de nu vine una nervoasă, apoi una la dreapta... departe, în lungul străzii, la capătul orizontului în apus soarele scaldă Ceahlăul în sângerie lumină. zăbovește până muntele înghite soarele tot devenind vatră cu cerul deasupra roșu de foc... la ea e încă soare... - bună, Ioane, ce faci? - mă gâdilă-n ochi depărtările. tu? - hai să luăm una mică. - mda, doar una mică la vârsta noastră uneori nu numai moralul ridică, zise mucalit privindu-și ceasul... descântară pe-alea mici cu vrute, nevrute, despre poezii, edituri, bârfe, politică și alte prostii, trăncăneli specifice crâșmei... -uite-al naibii ce vânt s-a stârnit... se despărțiră. hai gloabo la grajd c-afară e frig... ............................................... e trecut de 9, banca-i deschisă, să mergem să scap de povară... afară vântul de vest a-ntunecat cerul. acum s-a oprit și lasă norii să-l ningă. un fulg i se agață de geană. atât de aproape fiind pupila îi percepe structura diafană de octogon.în clipa următoare, când el deveni picătură atingându-i pometul, un gând de nu se știe de unde venit îi șopti că-i lacrima ei de dor de-astă vară prefăcută-n sărut. era aproape de bancă. ridică fața lăsând fulgii să vină, ninsori de săruturi în atingere fină pe frunte, pe buze, pe-obraji și pe gât... doar să nu se facă de râs nu întinde brațele și-n rotire să-i cânte numele... intră și se căznește o vreme cu bancomatul. alți plătitori veniți după el, la coadă, îl privesc cu mirare. aude o șoaptă: ăsta nu e întreg, bagă o jumătate pe pensie și încă zâmbește. o alta: numai că s-a scrântit, doamne ferește...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate