Așteaptă cititorule, că și eu aștept. Va veni și acel ceva care ne va scoate din gelatina asta în care am picat. Spun aceasta pentru că știu că și alții au pățit-o și doar de aceea spun. Vorba fratelui Kafka: Disperarea, atunci când dispare (pentru că și ea dispare la un moment dat, orice-ai zice), dispare zic, asemenea unei femei care se îndepărtează până dincolo de orizont, - locul acela în care dispare (care seamănă puțin cu cratima pe care tocmai am pus-o dinaintea cuvântului ”locul”, dar și cu cea pe care o voi pune imediat ca să închei această imagine -, locul acela în care ai pierdut-o din ochi, nu mai trebuie privit, căci dacă privești într-acolo, vei deveni o stană de sare. Știi ce zic! Și nu că zic eu, Kafka zice.

Ce mult mi-aș fi dorit să nu fi fost niciodată altceva decât un trecător de o zi, cu rucsacul în spinare, cu ochii pe tabelele cu linii de metrou, pe îngerașii și cariatidele din Centrul vechi, puțin transpirat, sorbind dintr-un suc, ușor amuzat, ușor absent, prin orașul acesta stupid în care m-am născut și mi-am pierdut toată viața, București...

”străvulturul
vulturelui
străiarba
ierbii
ochiul deschis
în inima verbului”

Piața Uimirii
Piața Națiunilor Uimite

Mi s-a cerut să-mi pun sufletul la bătaie pentru binele țării.
Dar, domnilor, de acolo de unde vine sufletul meu, ”țara” nu se vede
Nu există.
Pământul însuși abia se vede
ca un vârf de ac
și atunci cum să văd ”țara”?

... stadiul în care joaca de-a rațele și vânătorii / țările și dictatorii e cam tot ce poate cuprinde mintea lor

Dacă se poate vorbi despre o ”meserie” a scriitorului, aceea nu ar putea fi decât cea de a înota prin Prostia semenilor săi și a scoate la lumină, atunci când poate, nucleul divin (sau cioburile acestuia) care zace ascuns, sub valuri și valuri de Căcat, straturi groase de Căcat, multe din ele pietrificate - în interiorul oricărei ființe -
- din acest punct de vedere mă îndoiesc profund de capacitatea mea scriitoricească: la primul semn mai zdravăn de prostie din partea aproapelui meu amuțesc, sau explodez isteric, după caz - nu găsesc calea de mijloc. În plus, am observat că dacă nu scriu, nu mor. Ori Rilke spunea ... dar ce mai contează ce spunea Rilke?

Marele scriitor din țara unde nimeni nu citea se trezi într-o bună dimineață cu poponețu-n sus - soarta nefericită de a trăi printre ei, Disprețul față de Prostia de necuprins a semenilor -
dar ca să scrii bine e nevoie de durere - Dali înaintea discursului de la Sorbona și-a pus intenționat niște pantofi care-l strângeau îngrozitor...

Patrihoțism

Uneori a-i vorbi unui om e un fel de a scutura praful de pe aripele fluturelui...
(ruperea tăcerii ca sacrificiu)

Candoarea gândirii omenești: își imaginează că poate avea o imagine ”globală” asupra lumii în care trăiește. Hahahaha!

De ceva vreme anotimpurile nu mi se par altceva decât niște camere
Când vine toamna intru într-o cameră cărămizie
Când vine iarna, într-o cameră albă, gri...
Camere din ce în ce mai strâmte, de la an la an....

Televizor. Serial coreean de epocă. Prim plan cu două coreenece într-o lectică. Una tânără și una foarte tânără, îmbrăcate dichisit, în costume tradiționale coreene din mătase. Privirile fixe în obiectiv, fețe de marmură. Cadrul se leagănă din pricina înaintării. Cea tânără are un trandafir metalic galben-auriu la ceafă, perfect drept, perfect orizontal, care, privit din față, dă impresia că este înfipt prin gât, de la dreapta la stânga. De afară se aude vocea unui bărbat care strigă: ”Dați-vă la o parte! Trece marele conducător!”Cea foarte tânără are brusc un acces de vomă. Duce mâna la gură. Cea tânără se întoarce încet spre ea. Îi spune cu un zâmbet blând: ”E din pricina mersului. O să te simți mai bine în curând”. Cea foarte tânără o privește mirată și puțin rușinată, cu mâna în continuare la gură. Cea tânără întoarce din nou, încet, privirea fixă către obiectiv, păstrându-și zâmbetul, care însă își schimbă vag nuanța...

Canci
Ciuciulete
carcalete

Faptul că undeva, cândva, cineva spune ceva despre ceva - este suficient ca să mă blocheze total...

... alteori întorceam capul înapoi, fără niciun trosnet. Mă asiguram din spate. Mă ridicam din șa și urcam delușorul de la intrarea în herăstrău ... diminețile se umflau de mine, fluierau a răcoare ...

Tata nu era genul de individ cu care să-ți dorești să ieși pe-afară la joacă, genul ăla la care să te duci sub fereastră și să strigi: mama lui Gigel, îl lăsați pe Gigel p-afară? nu

* Am petrecut trecerea dintre ani la 450 de kilometri de orașul meu, în casa unor prieteni buni. Stăpânele casei erau două pisici albe: mamă și fiică. Modul subtil în care aceste două ființe își exercitau rolul suprem în acea casă

* Treaba cu omul vizionar și cu Lumea aceasta e cam așa:
Se ridică un om, Bertrand Russell de exemplu, și spune, către doamna Lume (în 1935):
”Stimată doamnă, societatea industrială a ajuns la un nivel de dezvoltare și de productivitate care face ca ziua de muncă de 8 ore să nu mai fie necesară. .. Dacă muncitorul salariat obișnuit ar lucra patru ore pe zi, ar exista suficiente bunuri de consum pentru toată lumea și, în plus, nu ar mai exista șomaj... Suprasolicitarea, pe de o parte și inactivitatea impusă (șomajul) pe de altă parte, provoacă nefericire generalizată...Tehnologiile moderne ne oferă posibilitatea tihnei și siguranței pentru toți; în schimb noi am ales ca unii să muncească excesiv și alții să moară de foame... continuăm să fim la fel de ”energici” ca înainte de apariția mașinilor... Nu e nevoie ca profesorii să predea mai mult de două ore pe zi. Ei ar putea avea și alte meserii, astfel încât întâlnirea cu copiii să fie o bucurie, nu o corvoadă... etc etc etc”.
Coana Lume ascultă cu deosebită atenție și condescendență, picior peste picior și cu un deget la tâmplă. După ce omul vizionar și-a încheiat pledoaria, se ridică entuziasmată, îl îmbrățișează, îl pupă pe amândoi obrajii zicând : ”Bravo! Uite ia și un premiu Nobel de-aci, că meriți. Zău că meriți. Și respectul și prețuirea mea și tot ce vrei tu. Dar acum lasă-mă că am niște treabă. Mai vorbim”

Dacă există lupte intestine pesemne că există și lupte intrauterine...

Irina Loghin sau Irina Log out? Aceasta-i întrebarea!

Marieclaire sau Marieopaque?
Când zile întregi la rând capetele tuturor oamenilor pe lângă care treci pe stradă îți par furuncule de a căror spargere imediată depinde eliberarea de povara care te apasă pe inimă de milenii... la ce fel de iubire mai poți spera?

Procesul de desprindere definitivă de această lume se apropia cu pași mari de desăvârșire, și totuși continua să fie omul care muncea cel mai mult în redacție, care acasă spăla cel mai des vasele etc

În Parcul Tinereteului, cu bicicleta prin fața unei cabine de wc mobile
câine legat în fața cabinei
zbaterea
lătratul
candoarea
principiul separației privirilor în om
(sau din om)

Când vine primăvara, primul gând când pun mâna pe biclă este ”dar ce-ai păzit până acuma? de ce ai lenevit până acum?” ca și cum iarna și zloata nu ar fi existat niciodată

Dr Marian Stamate, vicepreședintele Sindicatului medicilor Promedica a sintetizat 7 bube ale noii legi a salarizării (Magda la revista presei)

A trăi doar pentru punctul de pe i, nu și pentru i...

Dragi copii,
Nu ”trebuie” să vă ”integrați” în nimic și niciunde. Nu ”trebuie” să fiți ”acceptați” de nicio instanță.
Folosiți-vă inteligența proprie. Întrebați mereu ”De ce?” și veți vedea că tolba cu răspunsuri e mai degrabă goală. Părinții voștri, care spun mereu ”trebuie” sunt demni de mila voastră. Ei se tem de locul acela din care veniți voi. Ei au uitat locul acela. Și nu vor altceva decât să-și prelungească prin voi durerea pe care o numesc ”viață”.
Fugiți! Fuga nu e lașitate. Lașitate e să trăiești așa cum trăiesc ei.
Sistemele lor complexe de întreținere și amplificare (prin disimulare și ipocrizie) a spaimelor. A Spaimei de Moarte. Dar ceea ce ei numesc Moarte, nu e decât întoarcerea în locul din care veniți voi. Le e teamă de locul din care vii tu, copile. Da, aici au ajuns, exact în acest punct al Nebuniei.
Spune-i mamei tale că vrei să mori și observă cu atenție toate reacțiile ei, toate privirile ei, toate gesturile ei, toate vorbele ei, toate sacoșele ei... Notează-ți totul și apoi citește cu atenție Baghavat - Gita. Ți se va părea poate ”greu” (pentru că așa te învață ei ce e greu și ce e ușor pentru tine) la început, dar continuă să citești. Citește până când vei da peste ceva care te va atinge. Și acel ceva recitește-l. Și apoi mergi mai departe...

Gândesc mult prea încet pentru ca în aceeași viață să și înțeleg, să și exprim ceea ce înțeleg și apoi să mă și bucur de roada acestei orbecăieli nebunești.

Pe câți români i-a lecuit de Prostie Eminescu?
Câți iluminați are la activ Schopenhauer?

Cu dânsa-ntr-însa
Cu dânsa-n transă.

China - Tian Xia în chineză înseamnă Toate câte sunt sub cer - cam asta e raza de vizibilitate a trupului

De ce bărbații care nu se rad sub braț sunt tolerați și chiar apreciați de foarte multe femei? #metoo?

Tratament miraculos, cu:
Gropasan
Lopatin
și Cimitirol

”Leila Slimani este o scriitoare literară” (Magdalena Mărculescu, Grupul editorial Trei , la Zebra, 23 octombrie 2017)

Fluturi care se hrănesc cu lacrimile țestoasei pe care locuiesc ...

Dacă fac ceea ce îmi place dau prioritate gândirii emoționale în detrimentul celei raționale?

”Oh, Magad! Ovidiu are 3 minute, ați înnebunit?” (A. Orosz, 26 octombrie 2017, ora 13.10)

Ce au de făcut poeții în această viață, care e ”misiunea” lor?
Să miște inimi
moi
împietrite
elastice
sulfuroase
gomoase
găunoase
căcăcioase
...
Buldozer!
Buldozerul de la Auschwitz

Până la #Rezist ar trebui să învățăm să punem piciorul pe zebră
- Dar șoferii sunt nebuni
- Dacă nu ești și tu puțin nebun rămâi sclav
- Vrem piste de biciclete, altfel nu mergem cu bicicleta
- La fel...

Căldura și siguranța curului din față (la oi)

Un poet cu robinet
Un Audi prin Aiud

Îmi place frigulețul cu soare (octombrie)

Cosette Chichirău - Oana Pellea 6-4, 2-6, 7-6 (7-4)

Postare în grupul oierilor:
”Vând purcei din tată Durok și mamă mangalița cu mistreț”
Întreb: Cum s-au cunoscut mama Mangalița cu tatăl mistreț?
2 răspunsuri de la Florin Maca:
1. În satul Hosman din Sibiu porcii ieșeau la pășune cu vacile. Se pot împerechea cu misteru!
2. Porcii la stână iar se pot monta cu misteru...

După liceul forestier a urmat facultatea forestieră...

Genul care spune ”ora doișpe”, tu o corectezi ”ora doășpe” și ea răspunde maimuțărindu-te: ”Bine dragă, două-spre-zeeceee”.

Zâmbetul ușor speriat al dlui Iorgu după ce i-am spus că soluția lui de deblocare a robinetului de la calorifer a funcționat.

Eu sunt Adevărul, Viața și Șoseta de schimb.

Mai dă-mi o rejansă, atâta vreau!

Din pricina spaimei de viață, fetele pe care le iubeam își pierdeau trăsăturile vieții.

Pentru fericirea noastră importanța identității celor care ne conduc este nesemnificativă față de importanța pe care o avem noi înșine.

Șocurile olimpice

”Pentru a avea o alăptare de succes folosiți...” - dar cum arată o alăptare eșuată?

lapte rănit
rănirea laptelui
rana din lapte
laptele din rană
aș biciui niște mămici
dorința lor de a fi biciuite aș sorbi-o pe nări...


Sunt același licean, doar că dat nițel prin făină...

Pisica de pe frigider se pregătește încordată de saltul către chiuvetă, sare, dar chiar în clipa aceea de zbor, scapă un caca destul de consistent. Imediat ce aterizează țâșnește cu o curiozitate și mirare maximă spre locul de aterizare al rahatului - îl adulmecă ca pe un intrus în viața ei...

Omul latră
o mulatră.

Ana Nicolau, director Editura Nemira, licențiată în drept francez și european la Université Paris I Panthéon-Sorbonne, absolventă a Oxford Brookes University spune la Zebra ”ora doișpe”. (oct-nov 2017)

Pe Primăverii
mașini ale televiziunilor
înghesuite la intrarea la Vila Lac
cu antene parabolice
Mă uit la ceas: am 51 de ani
PSD nu moare niciodată

Cum să pretinzi ”consacrare” în timpul vieții când tu însuți nu-i citești pe contemporani, ci îi preferi pe scriitori direct proporțional cu distanța față de ei în spațiu și timp?

Respect pentru:
- mitocani
- inculți
- mincinoși etc
”Și ei sunt ca tine” etc
chestia asta nu-mi iese
Pentru ce să-i respect? Pentru că se reproduc mai repede și mai energic decât oamenii de bun simț?
Viața nu e o valoare în sine. Ne naștem degeaba în fond.

”La voix qui se voit” - Wanda Mihuleac
”ne meduzează vocile”...

Tulburare națională. Pe toate canalele media isterie! Noile aparate de taxat de la metrou nu mai admit cartelele decât băgate cu săgeata spre tine! Gândirea muierească a ceea ce numim ”Opinia publică”, Populime etc..

Prostia muierească nu este genetic a femeii, ci este indusă. Este o consecință a actului imbecil de a preamări actul nașterii ca pe un fel de valoare supremă...

reflux mental
toată gândirea mea e un fund de mare mâlos
scoici, melci, aragaze, frigidere ruginite
aș vrea să fiu împușcat în cot

Când simți că nu-ți mai poți suporta țara pleci în alta.
Dar când simți că nu mai suporți lumea pe care ești ce faci?

Poate fi lumea în care, în timp ce încerci să adormi după amiaza, între două șarje ale bormașinii vecinului din dreapta se aude încet, aproape șoptit, ca prin vis, dinspre peretele vecinului din stânga, piesa You are not alone a lui Michael Jackson, singura posibilă?

- Bună ziua
- Bună ziua
- Noiembrie mai aveți?
- Ne pare rău, nu mai avem
- Dar ce mai aveți?
- Niște Teuităcumningedecembre, sperăm să vă placă?
- Atât?
- Atât
- Bună ziua
- Bună ziua

Pictarea mișcării
Mictarea pișcării

”Liniștește-te rapid cu Extravalerianic!
Fă-o fericită cu Extravalerianic!”

Femeie slabă lovită de o nenorocire - teren fertil pentru populism
1. teoria conspirației: eu și dl Nicu suntem oamenii lui Soros
2. - știai că Mihai are dreptul la ajutor social de 500 ron de la Primărie?
- de ce întrebi, ca să folosești răspunsul împotriva mea?
????????????????????????????????????????????????

”Liniștește-te rapid cu Extravalerianic!
Fă-o fericită cu Extravalerianic!”

Am cunoscut cazul unui cuplu în care ea, într-o perioadă complicată, fără acordul lui, face un copil, care se dovedește a fi autist. Detalii:

Către Uniunea Europeană: Stimată doamnă....

De când am intrat, vrând nevrând în lumea oamenilor ”mari” trăiesc un alt fel de stupefacție decât cele de la celelalte vârste: un fel de curea de transmisie, mereu întinsă, trage cu putere de creierul meu...

Ieșit la țigară am privit cerul și m-am gândit instantaneu la toți muribunzii lumii care au murit cu regretul că nu-l vor mai vedea niciodată. Ce-o avea cerul ăsta așa special ca să dorești să-l privești așa, de la distanță? Vreau să zic - l-ai văzut o dată când erai copil, apoi adolescent etc, zi de zi de zi de zi. De ce să te tot holbezi așa la el toată viața, de departe? Oare moartea nu e șansa de a merge acolo, la el, la ”fața locului”?

Scapă de balonare și flatulență cu un mic glonț în cap, după masă, înainte de culcare...

Cămătaru (Nuțu? Sile?), resemnat, la Realitatea TV, 12 decembrie 2017: ”Nu vreau să mai mă ducă ăștia la Poliție să mai facă ăia mișto de mine p-acolo. Vreau să mă ducă la Rahova și gata”

Devenim mai conștiincioși (indiferent de educație) pe măsură ce simțim că viața se termină. Ca și cum am încerca s-o ținem în loc prin muncă!!!

Creier maro

La National Geographic un documentar în care se explică cum, dacă o gaură neagră s-ar forma în apropierea sistemului nostru solar (ceea ce nu e exclus) raza orbitei pe care Terra gravitează în jurul Soarelui s-ar mări treptat, astfel că distanța de soare ar crește incontinuu, până când tot Pământul ar îngheța bocnă. Temperatura medie pe glob ar scădea constant , astfel că după 96 de ani aceasta ar ajunge la -257 grade celsius. Un om de știință explică cum la - 180 grade oxigenul, azotul și toate gazele care formează acum atmosfera terestră s-ar lichefia și ar ploua pe Pământ. O ultimă ploaie! La sol s-ar forma un strat gros de oxigen înghețat, pe care oamenii care ar mai supraviețui (se presupune că ar supraviețui 2 la sută din populația Terrei) ar trebui să-l colecteze și să-l aducă în galeriile subterane pe care și le vor fi săpat pentru a locui (încălzire geotermală) și să-l topească pentru a putea respira. Între timp la suprafață se aud zgomote îngrozitoare: lipsit de atmosferă, Pământul rămâne expus toturor meteoriților, mai mari sau mai mici, care nu mai ard la apropierea de sol ci izbesc în el cu toată forța și greutatea lor.

Deschid gemulețul de la baie către noapte
mă șterg
dacă ai fi o stea căzătoare, m-ai putea vedea
iar eu,
eu m-aș putea rușina ...

Anemona Tanțău: Cont FB

Dacă suntem mai buni decât cei care ne conduc, dacă nu ne merităm conducătorii, care, în comparație cu noi, sunt, nu-i așa, proști, inculți etc, atunci de ce, într-o țară de 20 de milioane de locuitori revista Dilema Veche, în care se scrie cea mai curată și clară limbă românească, a ajuns la un tiraj de 8500 de exemplare?

”Transmisie în direct de la Salatul Palatului”

”Mai sunt 10 minute până la sfârșitul partidului” (Magda, Matinal)

Porcoratriștii

Ce e ”literatura”? Ia, o adunătură de litere aruncate pe alb de oameni chinuiți.

A naște într-o țară ale cărei baze au fost puse de Ion Iliescu și gașca lui în 1990 este o decizie înțeleaptă?

Sufletele care vin să locuiască carnea pe care o leapădă mamele - dacă ar ști, ele, mamele, de unde vin sufletele acelea, oare le-ar mai naște?

Partidul Mamelor Gânditoare - în opoziție încă de la începutul lumii..

Pentru Putin corupția înseamnă bărbăție. În Occident anihilarea corupției duce la clorotizare, scleroză, îmbrățișarea homosexualilor ...

Poezia este un tomberon inventat încă din vremea lui Cain, unde ideile lui Abel (care erau cam aceleași cu cele ale lui Osiris) trebuiau aruncate pentru ca lumea lui Cain să triumfe.

Poate că Dzeu i-a scos femeii o piesă din creier pentru ca ea să nască fără să-și pună anumite întrebări ...

16 decembrie 2017 Puhoiul de oameni ieșiți pe străzi la moartea regelui... umpleau străzile ca o imensă vomă: Acum putem ieși, nu mai ”riscăm” nimic, nu ne mai vinde țara. Și apoi cum să ratăm ocazia de a arăta cât de buni suntem, cât de iubitori, recunoscători?
Respect în fața spaimei de moarte
Moartea este un lucru foarte mare!
În ziua în care regele a murit, la Kaufland puteam găsi bibilică imperială. Și chiar la un preț acceptabil. Accesibil tuturor. Ca și regele. Murind, a devenit atrăgător...

Ieșisem la cosit iarba de pe inimi
Căci negură mare se lăsase peste lume
Coseam și nu nimeream
coseam și sfâșiam ...

Și realitatea se poate închide, așa cum închizi televizorul. Un buton se numește Cioran. Altul este trăgaciul pistolului.

Ne virtualizăm (Facebook) - ne dematerializăm. Murim, adică, din timpul vieții ... exact cum recomandau anticii. Într-un film SF se spune că civilizațiile ”superioare” prin asta sunt superioare: că se virtualizează.

Urmare a dezvoltării uluitoare a tehnologiilor, toți idioții au acum o ”viziune globală” asupra lumii. De aici spaimele, isteria, goana spre autodistrugere ...

Publicul gândește emoțional nu rațional. Iar eu nu am avut niciodată o pasiune specială pentru femei ... mi-au inspirat dintotdeauna o anume suspiciune ... (femeile au o modificare de fabricație care le determină să nască fără a-și pune anumite întrebări?) Tânăr fiind mă gândeam că sunt ”timid”. Dar nu despre timiditate e vorba. Cu atât mai mult cu cât ”viața” nu mi-a inspirat niciodată încredere, nu m-am simțit niciodată ”acasă” în ea ...

În timp ce citesc un pasaj sumbru din Cioran, mă gândesc deodată la vremea în care reușeam să țin la distanță orice tristețe gândindu-mă că în lume există marea. ”De ce se agită oamenii ăștia atât, de ce se chinuie așa, când ar putea oricând să se ducă pe malul mării și să privească în larg, să-și ude picioarele acolo, etc”. Și mă întreb, oare de ce nu mai funcționează așa bine nici la mine chestia asta. Poate de atunci, când privind în larg am văzut un perete de lemn ...

18 decembrie 2017, ora 7.50. La postul național de radio RRA cineva spune: ”În loc de beteală au pus un lanț de distribuție...” Peste fix o oră, la ora 8.50, la Realitatea TV un meteorolog ne anunță că ”de mâine cerul mai se degajă”

Suntem conduși de indivizi din ce în ce mai incompetenți. Totul pare să se îndrepte spre dezastru. Totuși:
- blocul meu și aproape toate din cartierul meu a fost izolat termic, arată ca nou, toate geamurile cu rame cu tot schimbate GRATUIT
- la Kaufland găsesc bibilică imperială și rață cu portocale din Italia la un preț comparabil cu parizerul
- mall cu de toate (restaurant japonez super decent si convenabil) - aproape de colțul blocului
- parcuri îngrijite, cu locuri de joacă la care nici nu visam copil
- centrul vechi arată și miroase ca în Occident
- bazinul de la Dinamo, în care înot când vreau, arată ca într-o transmisie directă de la Olimpiadă

Pescăruși înfometați se avântă spre cer și apoi plonjează, cu aripile și piciorușele strânse, în valurile unei inimi care nu-mi mai aparține ...

10.11.2017 Dl Hagic iese din lift, dă cu ochii de mine și zice: ”Salut Șerbănică!”

Pedala care îmi activa dragul de oameni s-a paradit.

O parte din copilărie petrecută în curtea Institutului de Geriatrie Ana Aslan și în cea a Clinicii de boli profesionale a spitalului Colentina - livada de cireși, săritul pe fereastră, doamna Enăchescu, Monica, Mary, Ioana ...

7.11.2017
Miracolul care face ca, în timp ce un individ spune despre rege, la 96 de ani, pe patul de moarte, că ”au uitat să pună frigiderul în priză”, un altul să doneze sânge pentru o fetiță bolnavă, iar altul să-și continue tăcerea la nesfârșit, noaptea ca un electron, viermișorul mental, mașinuțele de epocă din bibliotecă, amintirea vagă a stării de bine și optimism, Lenin și pachetul de mâncare din rucsac pe care ai uitat să-l mănânci la serviciu...

Sindromul copilului albastru (generat de boli cardiacecianogene)...

Am început să-mi inventez accidente mentale.
Propriile mele accidente mintale,
concepute de mine.
Mai blânde,
mai digerabile.
Ca și cum aș vrea să le înlocuiesc pe cele care se produc cu adevărat.
Ca și cum ar fi vorba de o normă.
Ca și cum cineva, la final, ar urma să te întrebe: câte accidente mentale ai pățit în viață?
Și tu spui:
1.534 789.
- Bine, treci!
Dar nu de număr este vorba.
Nu de număr ...

În clipa asta îmi torn un pahar de fanta.
Apoi: moarte.
Mă întind în pat. Se aude o melodie în surdină.
Apoi: moarte.
Frântura unei idei.
Apoi: moarte...
În fiecare glob din pomul de iarnă
o gravidă cu dinți ascuțiți,
cufundată în ceva
ce ar putea fi lichid amniotic,
îmi surâde.
La fiecare adiere un clinchet anunță
un nou dezastru interior.

Instituția Preșcolară ”Izvoraș” urmărește pagina ta RFI Republica Moldova!

Fumatul reduce fertilitatea. Ce argument mai bun de a-l încuraja?

Mentalitatea rusească (șeful de haită) este mai aproape de Natură decât mentalitatea occidentală, care îl protejează pe ”cel slab” - unde printre cei slabi se numără și intelectualul. Cel care ucide îndeplinește funcția de selecție naturală. Ducem lipsă de presiuni selective (Leibnitz) Scleroza Europei (Cioran) Civilizația europeană înseamnă îndepărtarea de natură. Până la autodistrugere. Implozie.

Starea aia în care te așezi la scris, să scrii ceva rotund, echilibrat, nuanțat, aluziv, iar singurele cuvinte care-ți vin în vârfurile degetelor sunt: ” Lua-v-ar dracu pe toți!”

2 ianuarie: Sfinții In, Pin și Rin

Irukandji. M-am ținut mereu cât am putut de departe de pereții acvariului. Semenii mei, așa cum percep eu, par că fac tot ce le stă în putință pentru a se izbi cât mai tare de acești pereți. Ei numesc acest lucru viață.

Radio România Muzical, 29 ianuarie 2018 ora 18.40: Pe ultimele acorduri ale concertului nr 3 pentru pian și orchestră de Beethoven, cu Radu Lupu la pupitrul Orchestrei Naționale a Israelului , răsfoiesc Facebook pe telefon și astfel aflu că Volkswagen ar fi folosit maimuțe la testele antipoluare.
!
În clipa în care înțeleg informația pe care tocmai am citit-o, o soprană de coloratură îmi umple bucătăria cu trilurile ei (Aria "Spargi d'amaro pianto"din Lucia di Lammermoor, dirijor Claudio Abado)

Un autor numit Georg Captivus Septemcastrensis...
Șerban Captivus Treivirgulăpaisprezececastrensis

În fiecare zi primesc una sau mai multe confirmări, în special sosite direct de la semenii mei, că asta NU e lumea mea. Nu e ”acasă” pentru mine (imaginea mea de fugit de-acasă) În perspectiva morții asta ar trebui să-mi inducă un optimism debordant. Sau nu debordant: stabilizator! Dar nu e chiar așa. dar nu e chiar așa. dar nu e chiar așa.

Chestiunea sexuală continuă să-mi rămână la fel de necară acum, la 50 de ani, precum era la 13-14 ani. Nu am reușit să găsesc nici acum un răspuns rezonabil la următoarea întrebare: cum e posibil ca cel mai rușinos, caraghios, instabil organ al meu să facă obiectul dorinței unei ființe enigmatice, suave, fragile, sensibile așa cum este femeia? Pentru ce, dacă vulturoaica naște doi pui, e nevoie ca cel ”puternic” să-l ucidă acolo, în cuib, pe ”cel slab”, aproape imediat după naștere? Enigmele de genul ăsta nu mi se par absolut deloc incitante, provocatoare etc ci dimpotrivă, deprimante, demoralizatoare, îmi întăresc cu fiecare nuanță a lor, ori detaliu, dorința de a ieși cât mai curând din scenă, de a spăla putina, de a privi de pe margine, sau de a nu privi deloc această lume, pe care am simțit de la prima răsuflare că nu o doresc, că nu-mi aparține, că nu sunt al ei, că nu e a mea. ”A mea” - cuvintele în care sunt constrâns să mă exprim - sunt improvizații, trucaje, cârpeli - ca și cum un ied ar spune ”meeeeeh!”

Maimuțica care mă trage de axoni, așa cum trăgeam eu fetele de cozi la școală...

Notificare pe FB: ”Dragoste necondiționată” a schimbat numele grupului ”Necenzurat, dar fără pornografie” în ”Dragoste necondiționată”.

ianuarie 2018 Premierul ceh Andrej Babis oftează într-un interviu acordat publicației Politico: "Ne este dificil să le explicăm cetățenilor noștri că UE este un proiect bun"
Of, of, măi, măi!

Votul universal - dreptul la vot al omului simplu. Dar ce e aia om simplu? Cetățeanul care la 5 dimineața e la cârciuma din sat cu votca în față e omul simplu? Cetățeanul care își pune copilul să-și dea jos chiloțeii pe stradă și să se cace în mijlocul trotuarului e ”om simplu”? Cetățeanul care a strigat ”Noi muncim, nu gândim”, ”Iliescu-apare, soarele răsare”, cetățenii care au invadat sediul PNȚ în anii 90, cetățenii cu căști de mineri care au bătut oameni nevinovați, cetățenii care au strigat împotriva regelui Mihai și a monarhiei și apoi au umplut, ca o vomă neagră, străzile Bucureștiului în 16 decembrie 2017, sunt oameni ”simpli”?

Pe măsură ce te maturizezi înțelegi gradul în care tu însuți ai fost înșelat de adulți, copil fiind, cu unicul scop ca și tu să ajungi ca ei. Și totuși, la rândul tău, faci copii. Numești asta fericire. Împlinire.

Corespondentul nostru Atena Teognoste transmite: (RRA 21 01 2018)

Ca să spui că viața e ”minunată” trebuie să fii actor. Ok, joc comedia, dar nu chiar în halul ăsta!

Ce-ar mai fi de adăugat până la Judecata de Apoi (JdA)? Mai bine nimic ...

Domnișoara pianizdă Mimi Nor

Principalele știri pe scrot:

”Ioana, mi-ai spus recent că ai un tranzit intestinal lent. Dar cum reușești să ai un abdomen așa de plat?” - reclamă RRA

”Mi-aș dori ca țărișoara să fie așaa..., mai deșteaptă ... pentru că... mi-e dragă” (Actorul Anton Filip, care dădea cotele apelor Dunării la radio la prânz)

Nu am avut un maestru. Toți profesorii care mi-au plăcut mă priveau lung. Foarte lung.

Arbitrul a trebuit să oprească duelul, întrucât cei doi samurai ajunseseră la o asemenea detașare încât fiecare para lovitura celuilalt automat, fără să gândească, privind în gol, contopit perfect cu celălalt ... (Gabi Drochoiu, povestire zen? japoneză folclor?)

”Mintea nu există, gândurile sunt rezultatul acțiunilor trupului” - un psiholog?

Gustul țigării fumate în singurătate la geamul din bucătărie larg deschis către noapte, suprapus cu o formulă care să trezească interesul oricărei minți fleșcăite, dar pe care am uitat-o instantaneu odată cu expirarea acelui fum gros ...

Continua să meargă la serviciu, dar relația sa cu colegii se rezuma la niște mormăieli zâmbitoare ...

Stimată doamnă Droncolina Curcubel, stimate domnule Stronțiu Postache, vă rog, împăcați-vă!

Cum de poate fi atâta liniște și pace în primele ore, zile de după revelion? Ce trebuie să fac ca să primesc asta de mai multe ori pe an?

Meduza Turritopsis Dohrnii.

Dacă îți propui ca ceea ce scrii să arunce în aer creierul fleșcăit al cititorului, ne te aștepta ca ceea ce scrii să se propage de la sine, ca o pâine caldă etc.

Vremea în care fiecare paragraf dintr-o revistă literară mi se părea un fel de cărămidă, pusă acolo cu sudoarea frunții de cineva din lumea adulților, lumea aceea a oamenilor mari, adevărați, din care urma să fac și eu parte, cândva ...

”Învață regulile ca un profesionist ca să le poți încălca ca un artist” (Picasso)

Notificare FB: ”Librăria Junimea ți-a acceptat cererea de prietenie. Scrie în cronologia Librăriei!”

Inspirația mea are apucături de struț. Numai când îi este frică își vâră capul în mine, ca în nisip. În rest mă privește cu aceeași curiozitate și ... străinătate caracteristice numitei păsări.
Și semenilor mei.

Îmi iubesc atât de mult copilul încât am evitat să-l nasc.

Revolta creierelor maro.

Este lumea în care un individ ca Tăriceanu poate ajunge ”al doilea om în stat” singura posibilă?

La radio cineva spune: ”Aici București, România!”
Aici unde? De fapt cui aparținem?

Pe un pachet de țigări: ”Rămâneți în viață pentru cei dragi” - Adică: ”Dacă tot v-ați născut, nu fiți atât de ipocriți încât să-i lăsați pe ceilalți (aproapele) să se chinuie singuri”
De ce pe pachetele de țigări nu scrie ”Doamnelor, vă rugăm, nu ne mai nașteți”?

La radio: ”Au fost frezate șleaurile pe tronsonul șoselei ...”

8 decembrie 2017 La Kaufland am cumpărat tagliatele Exquisit made in Germany (cu leurdă). Pe pungă scrie în italiană, franceză, engleză, germană, spaniolă: ”A mânca este o nevoie, a ști să mănânci e o artă” - și semnătura: François de la Rauchefoucauld. Deci: Mai ușor cu imbecilizarea pe scări!

Când mă gândesc la statutul” meu social, poziția”, scriitor etc, mă apucă senzația de balonare și un fel de panică că nu-mi voi putea inhiba flatulențele aferente...

Dorina X, actriță, la RRA, 3 decembrie 2017: ”Sunt oameni care au fost capabili să se lase fascinați de ceea ce fac eu...” Adică cum? E de bine sau de rău?

În volumul său ”Salată cu apă caldă”, distins cu marele premiu al juriului la festivalul..., la festivalul... ăăăă..., autorul ne deschide poarta către zările imaginației sale blablabla...

Tot ceea ce eu am înțeles încă din adolescență (dar nu pot să exprim clar pe înțelesul tuturor - inclusiv al meu) majoritatea oamenilor înțeleg doar în clipa morții, sau cu puțin timp înainte. Numai că eu deja încep să uit ce am înțeles atunci. Întrebarea e: ce voi mai înțelege atunci când nu va mai fi nimic de înțeles?

21 noiembrie 2017, ora 17.03: La radio (RRA) vorbește un medic specialist în SOMNOLOGIE

În Japonia o femeie a mărturisit (după 20 de ani de la comiterea faptei) că, imediat după ce i-a născut, și-a vârât copiii în niște găleți pe care le-a umplut cu beton și apoi le-a ascuns în șifonier.

”Fă-o fericită cu Extravalerianic!” - cardio

Dna Mânecuță cu â din a - fostă profă de mate a Andrei, arăta ca un cașalot eșuat, cu un neg deasupra gurii din care ieșeau câteva fire de păr negru, s-a căsătorit cu domnul Mînecuță cu î din i.

Trofin Antonica- profă de biologie și altă profă tot de biologie, căreia i se spunea Albumița, iar în buletin era Albulica...

Profa de muzică care și-a tapetat pereții cabinetului de muzică cu cofraje de ouă - pentru acustică ...

Am pulpă condimentată de porc. Am burtă de vită, la numai 5.99 caserola. Am piept de rață congelat. Eu?

Poet este cel pe care lumea întreagă încearcă să-l convingă că nu există poezie și care simte că acest efort concertat, ca o moară neferecată, e gol de conținut, ca o cutie de conserve din care stavrida a fugit.

Mă traversează o tulburare comunicabilă. Sper să urmeze o comunicare tulburătoare.

RRA 16.01.2018 ora 20.33
Interviu cu psiholog (femeie) - reporter (tot femeie):
- Ce-și dorește femeia anului 2018, acum la început de an?
- Își dorește multe pentru că e o femeie complexă (...)
- Care este drumul corect pe care femeia anului 2018 trebuie să o apuce pentru a atinge obiectivele pe care orice femeie și le propune?
- În primul rând trebuie să fie o femeie funcțională. Femeia funcțională este o femeie feminină -
etc.