Priveam spre locul de unde curcubeul
Își lasă brațele peste noi să ne cuprindă.
Am văzut odată cu fulgii ca niște soli ai iernii
Zâmbetul luminii printre ramurile zdravăn ninse.
Mi-am zis: - Ce minunat curge lumina
Peste ochii mei, peste fața mea,
Cât de norocos pot fi să mă hrănesc din așa clipă,
Așa har dumnezeiesc și câtă binecuvântare a naturii!
Ah, iubită să fii viață, trăite-aș!
Tot așa, trăite-aș!