Ființa e o conștiență, cu eul angoasa.

Iluzia detronează adevărul sub forma unui ideal drag.

Lenea din cerul ființei în pat vreau să o cobor.

Oamenii excesiv de dinamici fac într-o zi cât oamenii leneși într-un an.

Zilele proprii prin viziunea liricii le văd.

Onoarea își face blazon din cinstea pură și din sacralitate idei.

Furia face din traumatizare violent dor.

Umilința încovoaie corpul și are lacrimi pentru a impresiona, căci și-a pus sare în ochi.

Lehamitea e o lene încărcată cu spleenul ce are funeste vibrații.

Curățenia sufletească a adus puritatea în realul impur din viață.

Răutatea are efluvii de grotesc și pângărește virtutea precum credința un ateu.

Erudiția crește din emulații și imprimă superioritatea în corp.

Eroarea repetată face din adevăr o unică eroare.

Adevărul se strânge în dialectică așa cum lumina se depune în aer.

Zădărnicia e o deșertăciune în care nimicnicia are superflue pulsații.

Adevărul se prinde de spirit, pe când minciuna se lipește de falsul ego.

Omenia se poate schimba calitativ în compasiunea cu luminiscență de stea.

Entropia sistemului uman are similarități cu un haos aleator.

Sănătatea crește și se desăvârșește în armonie.

Timiditatea e o modestie exagerată care face din îndrăzneală vid.

Energia omului e un cumul de forțe pozitive care înlătură din viață un pustiu anodin.

Travaliul spiritului ține gândurilor un discurs grav.

Ironia are similarități cu o veselie pusă pe șotii.

Spaima se insinuează în om prin al simulacrului șiretlic.

Unul este totul, iar nimicul dialectica lui zero.

Neîncrederea presară îndoieli în omul cu rolul în viață al unui pion.

Tenacitatea aruncă blazarea cu accente de renunțare fatalistă în coș.

Spectrul unui calvar camuflat în umbra realității tu, semenul meu, ești.

Inepțiile pendulează între platitudini și elucubrații travestite în diurne vise.

Netotul se crede pedant când dă sfaturi unui nebun.