agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-03-17 | | Drumul prin pădurea realității e plin de ocolișuri și-ascunzișuri Oblio Și de aceea e bine să eviți pădurea dar și mai bine e să uiți de ea și de drumul ce-o străbate Pentru că odată pătruns în pădure, e imposibil să nu te lovești de cele mai neașteptate Și incredibile rătăciri, rădăcini sau chiar crengi Și chiar fantomele sau umbrele îți pot ține calea alungându-ți mințile Cât mai departe de mentalul colectiv. Astăzi am ieșit în tindă și m-am privit în oglindă Realitatea mea frumoasă se farda și se ruja Aranjându-și cerurile, fără nori și făr’de umbre De la visele plapânde. În grădina mea intens mediatizată, toate încercările vegetale Prind contur stâncos sau nisipos și liniile ordonate Îndeamnă la reculegere, pace și serenitate Distrugeți verdele vă rog, frunza îndeamnă la neliniște și tremur Pentru ca soarele să vadă pământul și ploaia să-i spele veșmântul Am tăiat pădurile, am alungat culturile iar albinele și-au început transhumanța Murind pe drum, una câte una sau chiar două câte două, intoxicate de atâta minciună care otrăvește Pentru că mai nou, problema de baza a stupului se rezumă la întrebarea: de câte genuri e albina Trântorii se luptă să obțină gratuitate de stup și diplomă de luptător în revoluția apicolă Reginele străzii eclozează și nasc pui vii ce pun stăpânire pe ramele stupului Iar albinele sunt obligate să emigreze în altă poveste cu un stup primitor Ce le îndeamnă să muncească până la epuizare și chiar mai mult dacă se poate… Despre ce voiam să vorbim în propoziție? Despre defăimare? Dar cine a mai scornit și cuvântul ăsta murdar? Unde au văzut ei așa ceva? Așa ceva nu există în stupul nostru plin de lumină, bunăstare și kilometri ciungi Defăima-le-ar ceara din ureche strigătele moarte de imunoglobină. Defăimați-mă vă rog. Recunoașteți că vă iubesc chiar și așa Dați de înțeles că iubirea este inacceptabilă și recomandați tuturor să uite Să se lepede de iubire așa cum numai șarpele își leapădă pielea Crescând fără a-și crește și temperatura de îngheț Și-atunci când lumea nu va mai răspunde la comenzi Vă veți trezi sufocați de toată iubirea tăinuită atâta amar de timp
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate