Þi-am întors spatele și nu te-am iubit
am fugit iar și iar în alte comedii
scriu mereu despre alții,

(știi pe cineva căruia îi e frică?
aprinde-i lumânarea
la căpătâiul lui va arde o altă lume)

dar să revenim la paharul de vin
ți-am întors spatele și nu te-am iubit
deși ai vrut să dormi pe oasele mele
deși ai fi vrut să scrii o prefață
deși...ai strigat odată la mine să mă urc într-un pat
și să nu înțeleg

dar e bine și așa

tu, plecat în călătoria spre orfelinatul din colț
eu, ascultând sunetul clinc! al deznădejdii.