să învingi melancolia filosofilor
dimineața descifrând instantaneu
ploaia de idei a pământului reavăn
nu ești tu învinsul
doar tu ai rămas să deschizi
în absența lui sartre
poarta absolutului &pentru ceilalți
de mii de ani te înconjură lumina celestă
& nu ai aflat cum coboară & urcă prin venele grecilor
răspunsul la problemele presocraticilor
presocraticii nu au lăsat prea multe mărturii
prințule
aveai atâta nevoie să mergi mai departe
din deșert se apropie mari camioane cu incunabile
explică timpul pe care l-ai petrecut
tot mai singur în munții golași ai dobrogei casiene
cuvântul mântuitor sămânța căzută în pământul cel bun
irisul care nu minte autoironia macabră izgonită
din universități celebre țurțurii topindu-se de pe streșini
enormul tablou cu prea mult soare al lui whistler
nu întunericul face legea pe fața pământului
aflat la crepuscul
intri în lume cu mască
& ușa se închide după tine
cu secretele piramidelor
în soviete
morții îngropați de vii
tăifăsuiesc cu lenin
pleacă în croazieră pe volga
fiecare val ascunde un rit
metafizica sufletului nemuritor
aprinde o lumânare de ceară curată & albă
se aud infinite incantații subpământene australe
fără lacrimi primitivii ridică obeliscuri de oțel
seară de seară pământul luminează
fosforescent suav & tainic
omul de azi și cel care a săpat volga
lumina neapropiată
flutură pe chipul blajin imperial
soljenițîn scoate miliarde de măști
inundă cu plânset oasele albe ale veșniciei