|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Cum mă simt personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Marius Irimia [MariusVrancu ]
2018-06-25
| |
Mă simt obosit, compromis, uzat.
Unchiul mă așteapă la poartă,
joacă mingea cu un băiat, alt băiat se
joacă cu nepoțica unchiului, adică verișoara secundară.
Obosit, de la momente de odihnă sărite,
în ultimii 8 ani, umplute cu energizante facile.
Compromisul necesar în relații, la serviciu.
Poate, folosit, cu sau fără știrea mea.
Unchiul e la poartă și eu nu pot să-l întrețin.
Stau în cameră și mă odihnesc
sau ies la euforia ușoară.
Nu mi-e chiar somn, deși, dacă m-aș relaxa,
probabil că aș adormi destul de repede.
O voi face pur și simplu.
|
|
|
|