sinceritatea trebuie dusă până la capăt
de acolo încoace
nu mai e nimic

bat clopotele, în fiecare zi bat clopotele
e și astăzi tot o duminică cum a fost și ieri și alaltăieri
o bocceluță învărgată ținută strâns în teama că ar putea escalada cerul

cumva cele două lumi se întretaie
locul unde se așează umbra pe geam și tabloul
care ascunde zâmbetul macilor

pentru că dincolo a început seceta
nasc dragonii, nasc flăcările și ard meristemele celulelor însorite
mergi cu ea până la capăt de linie, până la capăt de drum

ca verdele să existe
există roșu
și-o multitudine de nuanțe prin sincronicitatea lor

cutreieri universurile
de acolo până încoace privești uimită cerul