Penița și mintea mi-s inerte,
Coala e albă și nesfârșită
Ca albul imaculat al zăpezii.
Tăcerea mi-e cel mai bun tovarăș
Și vântul toamnei, tăios ca un brici,
Existența e monotonă și apăsătoare,
Iar singurătatea, un ghețar uriaș,
Mi-e somn, mi-e greu să mai gândesc.

Peste crizanteme se scutură bruma,
Lumea deja s-a sfârșit...