O mie de panglici legate de o perdea.
Tai una? Pentru ce? Știi doar...
au să crească alte o mie în loc.
Au să întunece mai rău începutul
de lumină ce razbate timidă
din ferestre si asa aburite în cenusiu...

Ai cerut o dată altă perdea;
și crezi că cea veche ai ars-o...
Draga mea... și acum stă aruncată pe undeva,
iar panglicile cresc mereu
precum tăcerea în infernul noptii
în care se moare fără veste, ascuns...

Măsoară-mi cuvintele, iubito...