agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-08-02 | |
august.un an de atunci.luna soarelui, a lui și a crapilor.
zorii prevestesc o zi numai bună de driluri burdușite de adrenalină.soarele-și ridică geana și-l vede la pândă cu ochii pe plute.liniștea dimineții e spartă de strigătul buhaiului de baltă.o lișiță cu trei puigani calcă țanțoș pe frunze de nufăr. o broască sare-ntre plute stârnind cercuri care lesne se sting.undeva unduie un șarpe.din păpuriș țâșnește o pasăre.boarea de vânt înfioară spicele de stuf. balta e-o lume,își zice, sau poate lumea e-o baltă îar tu nu ești la pescuitul de crapi ci,cum viața întreagă, ești la pescuit de speranțe.o strângere de inimă:nimic nu va trage... soarele-i sus și-l arde pe țeastă,în apă reflectat îi biciuește pupila.verifică momelele.râmele dau din coadă zicându-i parcă:sâc,sâc. le schimbă locul,mai înspre larg,mai lângă plaur,mai lângă mal și iar așteptare.vrea să-și aprindă o țigară dar tocmai atunci o plută tresare și lin o ia înainte.tresare și el.pulsul crește și inima e dobă la nuntă. laas-o,las-o s-o ia, își zice și cu mare grijă ia bățul în mână.pluta se duce la fund.înțeapă.simte în fir greutatea. reglează frâna.e mare... înfrigurat bobinează.firu-i întins,vârful undiței se cabrează și...zvâc! vârful se îndreaptă și firul e flasc.l-ai pierdut... hei și, e-o noutate? viața ta e un lung șir de... hopa,în cârlig agățată-i o plantă și-un mic porcușor.cu grijă îi scoate cârligul din buză și-l eliberează zicându-i părintește mersi. pe marginea cărării,la întoarcere,dintr-un pâlc de urzici un plâns de jale abia auzit.e un pisic azvârlit.își amintește că e ziua lui de naștere.îl ia și-i sterge puchenile de la ochi.simțindu-se în siguranță tace cuibărindu-i-se la piept.tarcat e cu alb negru și roș, evident e pisică... lunile au trecut și ea lângă el lipcă.crescu făcându-se o frumusețe de mâță până-ntr-o zi când uită de toți și de toate lăsând în urmă dragostea și confortul pentru un motan vagabond.i-a surprins în pătul bot în bot făcând ca toți dracii.nu i-a deranjat ba a și râs: ești socru mic,asistă la nuntă.preludiu-i sfârșit. o încalecă dumnealui mușcând-o de gât și o penetrează. știa câte ceva din anatomia pisicii așa că nu fu surprins când pe mâță o podidi nervii.conformația mătăuzului motanului îi stimula dureros ovoluția... august.în șopron la loc ascuns,pe o haină veche cinci gâgâlici,din care doar unul negru.stă culcată,pisoii o sug și ea se uită la el cu ochii de sfântă. fir-ai să fii,ești o curvă,îi zice și-o iartă sub avalanșa de gânduri... pe un colț de hârtie scrie în grabă: lumea e-o mâță tarcată crescută cu drag și sfântă și curvă și-aș vrea să fiu și eu ca atâțea și-atâțea poeți un motan vagabud s-o mușc de gât și cu al meu noduros și aspru cuvănt s-o penetrez dureros ovulând între pui să-l văd și pe-al meu...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate