Totul rămâne în urmă. Mai puțin amintirea pe care o putem aduce întotdeauna în dreptul clipei de azi.. Ca și cum am scoate din sertar fotografii, le-am pune pe masă, le-am amesteca și am privi... încercând să răsfirăm timpii. Dar ei își fac cu mâna și se adună după cum le dictează mintea noastră. Singura în stare să păstreze intactă starea de fapt a unei zile, a unei emoții, a trecerii prin... i se spune viață, des, deși este mult mai mult și nu știm noi. Uneori îmi vine să spun că suntem formați din zile, alteori, din nimic, dar, cel mai des, îmi zic că suntem alcătuiți din oameni; oamenii pe care îi știm sau nu, oamenii pe care îi simțim sau nu, oamenii pe care îi vedem sau doar știm că există. Oricum, asociem zilele oamenilor care s-au lipi de retina noastră, ferm conturați sau doar flu. Cu gândul acesta am plecat de la Salonul Literar Astralis, ediția a IV-a (organizator - Camelia Pantazi Tudor). Era tot Vineri, mă îndepărtam de Casa Schiller, lăsând în urmă, ca de obicei, atmosfera aceea specială care se ridicase de pe scaune și-și dădea mâna întru impresii. Poezie, muzică, amintiri, o emoție deosebită venită dinspre Tudor Arghezi, oameni speciali și gândurile lor, un fragment de zi care scosese din rutină și lipise de ochi cu un scotch aparte oamenii aceia minunați și sufletul lor. Toate acelea rămăseseră în urmă, dar eu mergeam pe străzi cunoscute, gândind că le voi aduce din adâncul meu atunci când voi simți nevoia. În alte zile, alte nopți, printre alte întrebări și sentimente nesigure. Drum frumos și lung acestor evenimente culturale!
30 August 2018