vineri. 79. încă un element
ce-mi dă de gândit. urmăresc atent
tabelul lui Mendeleev. primele mostre
au o aură aparte aidoma
planetelor sistemului solar
într-o zi de grație rudimentară. între metalele
descoperite până acum...
o frântură de spațiu, poate și timp
depinde de designul Creatorului. simt
senzația familiară a unei prezențe
și încerc să dețin controlul micului buton
printr-o succesiune interminabilă
a bătăilor inimii. e vineri iar Venus
se holbează de la încheietura telurică a universului
cuprins de o gelozie aparte. apăs.

în frântura de spațiu și timp
apare un bărbat căruia nu-i place
să sărbătorească victorii. un bărbat liniștit
cu o structură configurată atomic.
pentru a-L înțelege oamenii cred
că ar trebui întrunite
„condiții speciale de laborator
și indicații perfecte”. îi plac bomboanele mov
inspirate dintr-un film cool și capriciile
deja existente a efemeridelor
cu durata de viață descoperită
în retortele mulțumirii divine. relativ recent
lumea a renunțat să mai aplaude constrânși fiind
de responsabilități și cerințe. consideră acest lucru trist
derutant, un „echipament delicat”... uitat
contrabalansând cu iubirea Lui
pe o cale senină.

în frântura de spațiu și timp mai există
și o femeie. acum un copil.
pe drumul lung. pe drumul către casă.