de lucrurile complicate
mă apropiasem prea mult
a vorbi despre complexificare
filosofie a celor care își poartă -n vis ideile
încă o toamnă răsare
nu ne mai este frică
plecăm
& am stabilit culoarea văzduhului
pentru când ne vom întoarce
învinșii sunt învingătorii
frunzei de pelin
gustul vieții pe care n-am savurat-o
prin umilință & smerenia celui care A venit la mine
PÃLMUIT
idolii mor
respirația Trupului plin de Sânge
& tu fugi oriîncotro
în cartea tibetană a morților trecutul nu apune precum soarele ucigător
frunzărești un tratat de filosofie a upanișadelor
ÎL VINDECÃ PE DALAI-LAMA întrebările
din apa vie a ghețarilor
mortale
precum
himalaya
îmi amintesc
conversația părintelui galeriu cu dalai lama despre Dumnezeu
lecturile din eliade tânăr
eu și mai tânăr
a exista pe negrul pământ într-o imanență
pe care whithead a numit-o complexificare
iarăși apa pură apa vie apa moartă
studiile dedicate pictogramelor din pound
asistat de șamani îmbrăcați în straie australe-n zale
dorința cumva mult prea firească a lui frobenius de nu li se asemăna
stelele în emisfera australă urmează CUVINTELOR
DUMNEZEU-CUVÂNTUL devenit TRUP
energiile divine însoțind corăbiile încărcate cu mirodenii
mireasma lor îmbălsămând morții albi pe varunasi
cine & ce sunt rși-i
ar trebui să-i strigi
chemarea lor fiind în-făptuirea ta
non-acțiunea ieșită din sacralitatea despre care vorbea eliade cu swami
să încerci marea cu degetul prin locul pe unde nimeni n-a călcat
o piatră lucioasă anunță prăbușirile tectonice dintr-un text al arheilor
PECETEA DIVINÃ A LUI DALAI LAMA
lupta lui cu mao
în mod ciudat
cărților dictatorilor care mi-au cotropit viața de până acum
aidoma dudelor în copilărie
poartă nume identic
trigrama HONG= RETRAGEREA
fiind ,,piatra din capul unghiului pe care n-au luat-o în seamă
ziditorii”
aruncându-ne de pe ziduri de mahon
chipul ți-e răvășit de nesomnul celor care au ajuns până la tine
privirea foarte clară trebuind să denumești în alt fel
toate lucrurile faptele & întâmplările
spiritul geometric al sinelui psihanalizabil
de la un punct în sus foarte în sus
de la o vreme în jos foarte în jos
nu e nimeni să te creadă
rostești cuvintele
& parcă
sunetele poartă amprenta
parcelor
în mitologia clipelor upanișadice viața este mult mai simplă
elocința celor care despărțeau sacrul de profan
umanul & divinul CRUCIFICÃ însăși eternitatea
motto –ul din a. gide pe istoria complexificării PERSOANEI
însoțindu-te vorbirea arameilor de acum 2900 înspre 2800 de ani
în fața rși-ilor locurile care desemnează infinitul
se pronunță cum i-ar fi spus pitagora lui zamolxe
,,tot ceea ce nu este despre Dumnezeu nu merită atenția mea”
și ce nu este despre Dumnezeu monsieur gide?
în emisfera sufletului genuin frunzele înverzesc toamna
logica lucrurile nu se schimbă
dalai lama o resemnifică