adesea îmi spuneai mamă că eram un boț
din care ochii mă izvorau iubire
nu am secat mai curg încă în nerostire
să-i fur misterului ceva precum un hoț

mă tot strecor printre metafore și rime
să mă curăț de-oi putea de-a tale vine
și-n fiecare zi mai urc în adâncime
cu disperare caut drumul către mine

larvă harnică tot scormonesc în mină
pepite sfinte să îmi îmblânzesc datul
poate mi-or crește mamă aripi de lumină

himeric efortul privește stau ca mutul
nu știu descântecul șoptit de muza bună
să pot opri secunda care-mi roade lutul