ACASÃ ÎNTR-O ȚARÃ STRÃINÃ

9

„Ce să fac acum?... Să beau?... Să... mă duc la wc? Sau... să mă ridic? Și dacă o să cad când mă ridic? Am pățit asta și ieri. Ei bine, trebuie sa amân și... Oricum amânarea e o forma a umanului, parcă Klages spunea... În fine...” rămase pe loc cu teama în suflet sa nu i se mai întâmple ceva rău.

Să-mi împrăștii trupul
Pe asfaltul fierbinte
Precum cafeaua dintr-o ceașcă
E ultima opțiune ce pot alege
În fața imposibilului

„Ha, ha! Deci una din abilitățile iubirii e faptul că a murit lăsând sufletul cu ochii-n soare... Ha, ha! Cerul e albastru, marea e senină... Ce-mi pasă! Sunt singur. Mai singur decât a fost cel mai singur om... Atât de singur încât parcă mi-am părăsit trupul, undeva, la marginea unui pustiu.” Adormi.