Plecările omului din sine însuși: unde plec atunci când nu mai sunt aici? Și cum de găsesc așa de ușor, fără efort, drumul înapoi? Și cum redevine totul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat între timp? Și de fapt, care Timp?

Cum să trăiești într-o lume în care, în timp ce niște versuri tocmai încep să te capteze, cineva, dintr-un radio uitat deschis, strigă cât îl țin puterile: ”CÂND ERAM MIC ÎMI FIERBEAM SINGUR CREMVURȘTII!!!!” ?

Furtuni concrete mai intense decât furtunile din capul meu n-am întâlnit decât la televizor...

O suferință comunicată mai este o suferință?

Problemă:
Se dă un poet la malul mării care privește în larg. El zice:
”Mi-arunc privirea-n larg / și ea se duce ...”
Să se stabilească cu ce vede poetul că privirea i s-a dus.

Copil târându-și piciorul sprijinit în două mitraliere...

Urretavyskaya: numele unui jucător din echipa națională de fotbal a Uruguay-ului (iulie 2018)

”Mașina timpului știa / că nu de peste niște munți / venise frigul, ci din ea / femeia celor două frunți...” (Radu Cristian Constantin) - pe aceeași filă de carnețel, un amănunt esențial: Bazinul olimpic acoperit Dinamo - 0743 145 875.

Hiena pătată = Crocuta crocuta

Un hien și o hienă. Un coclau, două coclauri.

Boimea Rhapsody - ce plăcut e să consideri că te-ai născut într-o țară în care nu se poate face nimic...

M-am surprins gândindu-mă la Frica de dinaintea nașterii. Am simțit un fel de frică, dar nu cred că aceeași ...

Poate că aș încerca să vindec Lumea, dar nu găsesc masca de protecție, care să mă ferească de Infecția în care mustește ... La ce mai e bun un medic contaminat? Cât timp are la dispoziție? Ce se mai poate face în acel timp?

Dacă nu ne-ar fi rușine de ce suntem, toate ușile și toate ferestrele clădirilor gândite de noi ar fi trebuit să aibă formă de pizdă și nu rectangulare, așa cum sunt, spre auto-pedepsire.

De ce nici unei religii nu i-a venit în minte să clădească temple în formă de uter, cu uși și ferestre în formă de pizdă?

Peșterile, cu intrările lor zdrențuite și moi, cu pereții lor umezi
sunt casele noastre...
se usucă pământul iubito și-ar vrea să se scuture de noi
Prin noi gândire inversă propriei sale gândiri El și-a căutat
în căutarea Echilibrului
poate....
se usucă pământul iubito și-ar vrea să se scuture de noi
așa cum o blândă bovină muștele cu coada-și alungă
gândire inversă noi am dobândit
acum ne zdrobim capetele ca să salvăm lumea pe care o murdărim

Gândacul termopan stă ascuns în urechea calului.
Gândacul termopan este într-o ureche.
Una singură.
Calul tremură.
El stă nemișcat și tremură în fața completului de judecată.
El riscă pedeapsa capitală.

”Râzând maică-mea aniversa / a nu știu câta izgonire a mea din ea...” (Nichita Stănescu, Altă stampă, Operele imperfecte)

Iezii-zei, iezii-zei
Vino Doamne după ei...

Inversul sărutului e scuipatul?

Ce mult mi-aș fi dorit ca acesta să fie ultimul vers al Poemului.

”Bebelușii merg la teatru cu părinții lor” (Oltița Cântec).

Uneori mă comport ca și cum nu m-aș fi născut.
Și mi-e mai bine așa.
Nu este motiv de mândrie pentru mine
faptul că semenii mei iau cunoștință de existența mea.
Nu este pentru mine motiv de mândrie faptul că aerul îmi opune rezistență
și în același timp se dă la o parte din calea mea atunci când înaintez prin el.
Nu este motiv de mândrie pentru mine faptul că respir,
că simt apăsări, lovituri, zgârieturi, că soarele îmi aruncă întrebări, că mă arde ...
Nu este motiv de mândrie pentru mine faptul că văd Luna răsărind
printre lacrimi...
Nu este motiv de mândrie pentru mine faptul că cineva mă strigă pe nume
căci numele acela strigat, nu sunt eu...
Iar când seamănul meu mă salută, acela nu este un motiv de mândrie
ci de o nespusă Tristețe, pietrificată.

Mi se întâmplă când mi-e lumea mai dragă. Adică foarte rar (despre servodirecție).

Meșterul schimbă într-o secundă soluțiile tehnice (șuruburi, contacte etc) în funcție de context. Dar mesajul implantat de comunism niciodată.

Referendum: De la ”cine sunt eu, care e locul meu pe lume”, ”ce voi fi când voi fi mare?” etc, la ”În ce fel de găuri este moral să ne introducem penisul”. Evoluția nivelului intelectual al întrebărilor pe care ni le punem de-a lungul vieții ne dă măsura exactă a direcției în care ne duce ”maturizarea”.

Între două legi divine, Nașterea și Moartea, s-a trezit și omul să mai bage una de la el, din capul lui de om: Căsătoria.

Aș vrea să scriu mai mult dar nu pot decât să stau și să mă gândesc la o formulă care să exprime disperarea asta: Copilul Înalt transformat în adultul-vierme.

Cum reușește spiritul de vierme al adultului să câștige teren pe seama Copilului Înalt în mintea copilului devenind adult? Ca un șoarece înaintând prin brânză. Răul care acționează - Binele imobil. Caut și nu găsesc cuvintele. De aceea nu scriu.

Aș dori să scriu despre cuțitul care îmi taie răsuflarea ori de câte ori mă întâlnesc cu un frate-om, oricât de blândă, de dorită, de așteptată sau neașteptată ar fi acea întâlinire. Haina în care trebuie să intru ca să pot lua contactul cu el.

Înainte chiar ca el să-mi spună Salut sau Sictir etc, eu văd în el o Distanță, un Frig, o fugă din frăție, o dizidență, un clopot de sticlă... Îmi vine să plâng și să apuc un ciocan în același timp... Frații mei nu mai vor să se joace cu mine.

Fraged fiind, când îl citeam pe Nichita, versurile lui mi se păreau legi, axiome, constituții.
Acum văd bucățile din care sunt făcute. Bucățile de viață:
urcușurile, căderile, absențele, delirurile, eclipsele, ieșirea din sine, revenirea la sine, lehamitea, lehamitea, lehamitea, gura peștelui scos pe mal, mila...

Toate femeile pe care-mi cădeau privirile
ar fi vrut să facă dragoste cu mine
dar într-o cheie care-mi era complet străină.
Niciuna nu dorea cheia mea.
- Nu o cunoaștem! Cheia aceasta ne este străină, ziceau.
- Noi vrem pământ, au mai spus.
Pe tine cine ar fi trebuit să te spele când ai venit pe lume? ar mai fi zis,
dacă n-ar fi plecat între timp.

9 octombrie 2018. Buletin meteo:
”Trec fantome ale verii în declin /
corăbiile sufletului meu marin...”

”Prin maternitate se plimba o rozătoare nestingherită” (Digi24)

știu să scriu, nu știu ce scriu, dar rimează cu sicriu.

El are bani
El are mașină
Ea are casă
Eu am ales Tristețea.
Dar și Tristețea roade, nu-i așa?

Mi se cerea să zbor la foarte joasă altitudine
să încrucișez spada cu turnul Primăriei
- Nu ieși de pe radar! răcneau
Hudson? Ne auzi?

Din marea de oameni revărsată pe peronul metroului
m-a săgetat brusc o privire inteligentă.
N-o cunoșteam.
De fapt nu mai cunosc pe nimeni.
Pe scara rulantă, chiar în fața mea,
o fată deosebit de grasă cu spatele gol.
Aș fi putut să-l sărut.
Ieșit pe trotuarul pustiu
calc pe o ghindă care trosnește
de parcă ar fi fost craniul unui copil.

Există meseria de clown medical (Seism 2018)

Păsări-Lăți-Depresilă!

N-aș fi vrut să fiu Poet. Mi-ar fi plăcut să pot stimula Gândirea, nu Imaginația, nu Lenea.

Elicopter cu Isus răstignit pe elice
încearcă să decoleze și nu poate.
Isus surâde amețit.

”La Vama Nădlac au fost găsiți 47 de emigranți ascunși într-un tir cu porțelan” (16 octombrie Digi24)

În oglinda retrovizoare Soarele îmi face cu farul
vrea să mă depășească
Du-te i-am zis
du-te
sunt obosit de tine
și de sor-ta Luna sunt obosit
de plante, de ceruri senine, de case țărănești
sunt obosit de mare, de parcuri, de trotuare...
Du-te i-am zis, du-te și lasă-mă în urmă.

Dimineața
copii duși de mână la școală
de proprii lor părinți
ca mieii la altar...

Rudotel Toader

Nu-ți lua bluza aia, te îmătrânelizează...

Radu Ionescu îmi spune la tenis că în liceu am fost cu gașca la mare, inclusiv cu Lulu Mihăescu... ”Cum dracu am intrat 8 oameni în cort mă?” (octombrie 2018)

Este uluitor să vezi cât de mulți oameni raționali încearcă să înțeleagă și să explice logic Politica și ce eforturi colosale fac pentru asta ....

”Timișoara e un oraș pazîl” (Robert Șerban, scriitor) - puzzle

Patapievici pronunță Paul Țelan nu Celan...

”Un loc este un accident geografic” (Mihaela Dedeoglu?)

Toleranța la libidoșenie...

Și dacă viața adevărată e numai atuncea când vine daimonul, atuncea restul ce dracu e?

Știam că dacă mă scol din pat mă voi neliniști.
Și chiar când am întins mâna după cele ale scrisului de pe birou
am simțit posibilitatea prezenței daimonului
și nu acea variație bruscă a proporției substanțelor chimice din creier și din inimă.
Vei scrie doar atunci când nu te vei mai întoarce la ce ai scris înainte de aști că ai terminat de aveai de scris mi-a spus.
Care e legătura? Mintea mea. Capriciul.
Turpitiduninea - iată un cuvânt a cărui semnificație nu mi-o mai amintesc...
O, de-aș putea scrie la nesfârșit!
dar se întâmplă așa: mă așez,
deschid cele ale scrisului,
iar în capul meu începe să crească o bilă de oțel
mă fac că nu observ, dar ea continuă să crească
până când îmi umple complet capul.
Aștept
scriu, dar ce scriu mă face să plâng, să fierb...
Mi-oi fi pierdut adâncurile la zaruri?

Reminder: să iau scările de la metrou și să le scutur ca pe covoare.

Eu însumi nu știu cum să mă iau pe mine însumi. Cu vorba bună?

În oraș îmi iau o cutie de Fanta, o desfac, mă uit la ea și, înainte de a gusta, deodată o văd aruncată, abandonată undeva în deșert,bătută de vânturile din acel deșert ...

- Cum mai e lumea, cum mai e?
- Cum o știi, pe punctul de a exploda, fără a exploda însă...

26.10.2018 Un țânc de 2 ani de mâna maică-sii, cu care mă întâlnesc la lift, arată cu degetul la mine și râde:
- Moșu!
Ieri, un puști de 20 de ani, vânzător la băcănie, îmi spune la plecare:
- Salut!

”Simplific din dorința de a uita” (Nichita Stănescu, Antimetafizica)

Și cuvintele se făceau câini, mă împresurau, mă invadau, mă lingeau pe mâini, mă loveau cu cozile, nu mai aveam pe unde trece,nu mai știam unde vroiam să merg ...

Toamna - cel mai elegant mod de dispariție.

Lumea în care eu visam să devin scriitor nu mai e
povestașul avea un coif în inimă
cuvintele deveneau câini
toamna, doar un mod elegant de dispariție...

- Vino, mi-a spus
Iar eu: - Nu, nu pot acum, mă locuiește gândul alfa
- Ascultă-mă, mi-a mai spus
Iar eu: - Nu, nu pot acum, sunt ocupat cu gândul epsilon
- Fii atent, te rog fii atent
Iar eu: - Nu, nu pot acum, capul mi-e plin de câini și de bile de plumb

- Ce simți când îți vezi mama?
- Un șut un coaie.

87 de mașini blocate în trafic ne asigură respirația de frumusețe
ninge cu spaime
orbiri
concesii...

Zsolt Torok, alpinist, la Digi24: - Acolo sus simți că trăiești cu adevărat, acolo sus, unde fapt nu se poate trăi ...

Cuvântul nu este ceva natural sau al Naturii
animalul se uită lung la noi când îl rostim

Să-i mulțumesc mamei pentru viață chiar dacă știu că nu m-a dorit?
- și de unde știi că nu te-a dorit?
- Mi-a spus-o cu gura ei. (și îi sunt , în secret, recunoscător pentru sinceritate)

Ne facem rău unii altora pentru că nu le putem spune mamelor noastre adevărul în față.

Hiena pătată - crocuta crocuta

De-a umbra

Bogdan Chirițoiu: ”Protecția Statelor Unite ne-a infantilizat pe noi europenii...”

Dar ”Civilizația” în sine este cea care ne-a infantilizat.

Mi-am căutat pe trup un semn distinctiv care să mă convingă că sunt român, dar nu am găsit
- faptul că am deschis ochii pe lucrurile de aici?
- Imagine! John lennon
- Eliot
- faptul că am ridicat garduri între noi ca să nu ne ucidem pentru mâncare? teritorii? asta ne e noblețea?
- la Judecata de apoi ni se vor da numere cu Ro în față?
- suntem atât de importanți încât Cineva să se ocupe cu judecarea noastră?

corectitudinea politică occidentală - omogenizarea comunistă. Tăvălug
- L nu dă telefon, ci SMS, deși situația e urgentă. Nimeni nu-i spune nimic. Ov se scuză că nu a văzut sms-ul
- cerșetorul din fața blocului trebuie băgat în casă?
- comentariu silvia silviu? iohannis?
- muci pe birou - Anca
- dis-cer-nă-mânt
- chirițoiu - infantilizare europeni
- lenea de a gândi - kant, patapievici

Invizoace

- Ce frumoasă Absență aveți domnișoară! De câte ori vreau să vă scriu acolo, în Absenția dumneavoastră, probabil natală, îl recunosc pe acel Eu de care aș vrea să scap, pe care l-aș trimite în exil acolo, în Absenția ...
absența privirii dumneavoastră mai cu seamă seamănă cu elicea unui elicopter turată la maximum

își fereau privirile de mine cu mișcarea aceea a trestiilor unduite de vânt ...

Revolta copilului care trebuie să scrie, deși știe că totul e deja scris

Libertatea ar trebui să aibă un manual de instrucțiuni (Liiceanu)

Răul care se folosește de cuvintele Binelui (Liiceanu)

Dragele noastre mame,
lumea în care ne-ați adus ne doare foarte tare
nu ar fi trebuit să ne nașteți
vă rugăm nu ne mai nașteți!
Scriu aceasta privind un sutien negru aruncat la gunoi de iubita mea
Închinăciune.

În fiecare zi intră în mine puțină Moarte.
Privesc cum trec vagoanele cu Timp...

Să te oprești din gândire de groază: ni se întâmplă prea des

”Am primit atât Adevăr cât am putut duce” (Wonderworld?)

Deodată percep fragilitatea cărnii trupului meu
această carne îmi apare a fi alcătuită din globuri
efortul apocaliptic pe care trebuie să-l fac pentru a le ține laolaltă
apoi totul revine la normal
carnea redevine carne
respirația redevine respirație

Isis îl ia pe genunchi pe Horus și îi explică: ...

Profesorul meu de română din liceu, domnul Crivăț...

foștii mei colegi de liceu au un fel de colți...
”La ce distanță de vârf trebuie să se facă o secțiune printr-un plan paralel cu baza pentru ca volumul trunchiului de piramidă astfel format să fie egal cu 7/8 din volumul piramidei?” (subiect admitere liceu, clasa IX-a, 1985)

Un pictor a primit un mandat de desenator.

Dacă Mihai nu ar fi fost autist și m-ar fi întrebat acum ce caută Dăncilă și ai ei la masă în Sala Tronului, ce să-i fi răspuns?

Se poate să te întorci de la înmormântarea cuiva drag simțindu-te optimist, chiar entuziasmat, din pricina discursului genial al preotului? Cam da (citate din literatura pieilor roșii, pământul proprietate etc)

Titlu: Alt tâmpit!
sau
Alți tâmpiți!

Pe o plajă din Siberia începe din senin o grindină cu bobul cât mingea de golf 2016 (Digi World)

”Olandezele au aruncări din lumea băieților” (fost antrenor înaintea meciului de handbal Ro-Olanda, decembrie 2018)