nu mai sta în camera asta mi-a spus mama cu mâna
în dreptul inimii
vei răni pe cineva mai bun decât
sentimentul de siguranță pe care ți-l dă singurătatea
în mijlocul oamenilor
ai grijă
te poți rătăci prin Țara Minunilor

o pasăre cafenie ciugulea de-a lungul pervazului
acoperit de ziare
nu voiam să trăiesc cu amintirea unui sân de femeie
sub pernă
am apăsat pe trăgaci

mi-a venit în minte ideea inutilității cadourilor
oferite cu jumătate
de suflet
Nevăzutul mi-a atârnat tăblița cu numele tău
casele aveau pereți ce vorbeau între ei
despre clasica luptă dintre bine și rău

timpul e cea mai bună dovadă a cuvintelor pe care
nu le-am auzit niciodată
din partea lui
genul de persoană cu sistemul nervos slab protejat
ce se adresează iubirii de parcă ar liniști un copil înspăimântat

dacă eu sunt la un capăt al spectrului de ce la celălalt nu există
opusul meu
cel care nu se îndrăgostește și care
atunci când vorbește ți se înmoaie genunchii

după ce sentimentul de izolare trecea
mă lăsai să-ți povestesc stelele
te simțeai unică în atâtea finaluri