aș vrea să distrug mărul,
să împletesc din frunze uscate
o doină a vremurilor apuse.
mă plimb agitată
pe holul lung,
cuțitele nu-mi dau pace,
merele verzi îmi potolesc setea,
merele roșii ard ca o torță,
viermii grași îmi gâdilă monștrii,
castelul-măr se rostogolește.