în cele din urmă
omul acela a găsit transcendentul
umblase-n toate lumile posibile
podul palmei tale trecând
dincolo de polii albăstrii și de emisferele cu clopot de alamă
păduri și urgii necuprinse i-au dat seama
la marginea lumii viața nu este întotdeauna foarte grea
arbuști cu flori albe se întind monocord
lacustre înghețate plutind în derivă pe banchiză
îmblânzind fiarele cu iarba fiarelor
înserarea nu mai vine
& faptele eroice al căror martir devii
nu pot descrie
mersul în șir indian al planetei
cultivând mărar la apropierea primăverii
acoperind spațiul tetravalent arămiu cu frunze de platan
&facerea de sine a celui singur
tête-a-tête cu cel singur
în departele sinelui
conceptele devin cuvinte
dintr-o limbă familiară
învățată în ritmul inimii circular
după schimbarea anotimpurilor
abia deslușind astrele
în orizontul diamantin
păscând turma de vise
o nouă cosmologie se-ncheagă
dorul de ceea ce nu ai revăzut
printre regnuri prin mii de ochi
brăzdat de fulgerele ființei-n neființă
te întorci și scapi și ridici
cununa de spini
în crugul anului
înaintezi & cazi & nu mori