De câte ori vreau
să mor
lumina din mine se tulbură
și atunci
încep să vorbesc cu sete
despre
viață

mai am multe de spus
despre
mine
și nu v-am spus nici măcar un sfert

seara
nu merg nici înapoi
nici înainte
sunt suspendat
de viață
cu un fir de păianjen!

noaptea
mă întorc cu lăcomie
pe cealaltă
parte a ființei,
morții nu-mi dau pace
dumnezeul meu
si al lor
nu-mi dă pace
pană spre dimineață

dimineața
mă întâlnesc cu voi,
voi mă puneți la punct
eu însumi mă pun la punct,
voi mă condamnați
pentru jumătate din viața trăită
eu însumi mă condamn
o zi
o sută

în sfârșit, ziua
îmi dau seama că nu v-am spus
tot ce aveam de spus

poate nu știu să vorbesc decât cu morții mei

lumea mă vede
și zice: dă-l dracului,
nu-l vedeti?
nu-i decât un nebun!.